Cafea, muncă şi artă

Pe strada Mioriţei, lângă blocul nr. 76, scara C, se află o cafenea. Nimic deosebit, am putea spune. Ceea ce atrage însă atenţia nu este neapărat locul, ci mai curând sigla aşezată deasupra uşii: “C.M. Muncă şi Artă”.

În rest, ferestrele acoperite îi ţin la distanţă pe curioşi. Ca părinte îmi pun însă întrebarea: Oare ce se ascunde după uşile camuflate, mai ales că barul se află în imediata apropiere a unui liceu. Poate nu ar strica să facă poliţia locală nişte controale pe acolo, ca să-i descurajeze pe chiulangii. Şi sunt destui.

Aceştia pot fi văzuţi frecvent în părculeţele amenajate de primărie în spatele blocurilor. Şi eu locuiesc pe strada Mioriţei, iar din cauza liceenilor chiulangii am hotărât de comun acord cu vecinii mei să renunţăm la banca din spatele blocului.

Aici, elevii de la PTTR obişnuiau să vină să consume alcool cu energizant. Nu vreţi să ştiţi cum făceau după ce li se urca alcoolul la cap! Veneau câte şapte fete şi 3-4 băieţi, iar după ce se îmbătau o dădeau în scheme de karate.

Aşa că, reclama care mi-a atras atenţia are şi ea o noimă. E de muncă să faci o cafea bună şi e o artă ca să ştii ce bei şi mai ales cât să bei. Acum stau şi vă întreb: reclamele acestea (ex: C.M. Muncă şi Artă) nu vin de la frizerii? O fi având vreo legătura una cu cealaltă sau e simplă coincidenţă?

Neluţu Custură