Ce ne facem cu sistemul educațional?

Am ajuns în acel stadiu în care să îmi fie teamă de viitorul copiilor mei imediat ce mai aud ceva nou în domeniul educației. Cel mai tragic mi se pare faptul că celor mici le lipsește aproape în totalitate plăcerea de a descoperi și simțul practic. Sincer, îmi amintesc ce îmi povestea mama mea legat de timpurile dificile ale comunismului în care la școală fetele învățau să coase sau să tricoteze. În aceeași perioadă, elevii mergeu la cules de struguri, cartofi sau alte leguminoase. Nu aș vrea să fiu înțeleasă greșit, însă este important pentru copiii noștri să fie ancorați în realitate. Să cunoască de unde provine mâncarea, cum se câștigă banii și cam tot ce primesc de la părinți. Să știe cât de important este că au tot ce își doresc, dar să fie conștienți că sunt și alți copii care nu beneficiază de atât de multe lucruri. În gimnaziu, de exemplu, ar putea studia mai mult despre pasiunile și hobby-urile lor, iar în liceu să se pregătească temeinic pentru piața muncii deja…acestea mi se par lucruri mult mai firești față de ce fac acum elevii la ore… Nu contest faptul că este important și studiul propriu-zis, însă constat cu tristețe că pentru români contează în cea mai mare parte cantitatea, nu calitatea actului educațional. Și dacă vorbim despre profesorii de la catedră mulți dintre ei, trăiesc în trecut, încă! Cum era vorba aia? Speranța moare ultima, nu? Vă dau un alt exemplu, am o rudă care a terminat facultatea de curând, și-a dat licența și a început să își depună CV-ri peste CV-uri pe la tot felul de instituții. Majoritatea au respins cererea de angajare pe motiv că nu ar fi avut persoana în cauză destulă experiență. Ei bine, experiența ar fi fost dacă nu ar fi învățat să poată termina facultatea. O altă situație care se întâmplă de ani buni pe piața muncii, e că prea puțini care au absolvit o anumită specializare ajung să lucreze în acest domeniu. De altfel, sunt cazuri în care tinerii ajung să lucreze de dimineață până seara pentru un salariu de nimic în niște condiții pe care numai ei le cunosc.

Georgeta Alecu