Ca si cum toată prostia și sfidarea si hoția
Care vreme de decenii,macină la talpa Țării,
N-ar fi fost de-ajuns,revine,vechea boală monarhia,
Ce intrece peste poate,acum,limita răbdarii.
Lesne e sa ințelegem,ce gândeau aceia care,
Strigau vehement in stradă,și-ntrebam ca proștii,noi,
In lozinci laudative,marea șansă de schimbare,
Că de fapt ei,monarhiștii și-a luat Țara inapoi.
Propaganda a fost mare și,continuă să fie,
Interese uriașe și mulți bani se pun in joc,
La ce naiba ne mai trebe și această monarhie,
Când și-așa in Europa,ocupăm un jalnic loc…
Regele și-a dat sfârșitul și cu-o zi sau două-n urmă
Cu alai și chipuri plânse,in lux l-au inmormantat,
Că mă enerva de-acuma,repetându-se la turmă,
Pierderea cât e de mare și ce jale a lasat.
și de unde,până unde,vor să-l și canonizeze,
Ca și cum in calendare,sfinții nu ar fi destui,
Că lipsea Mihai Intaiul,voind să il instaleze,
In locul Sfântului Petru cred,la Poarta Raiului.
Prinți,printese , principese ,de fapt niște lipitori,
Ce deja se bat ca chiorii și pe titluri și pe-avere,
Profitând de buna știre,că romani-s răbdători,
Vor să readucă tronul și monarhul la putere.
Vazând tot ce se intamplă,silă mare mă domină,
Aș lăsa in urma totul ,pe cea lume aș pleca,
Dar mă tem , ca e posibil,sa n-am tihnă și lumină,
Ci din contră,sa dau ochii,cu Mihai,Măria-Sa!
Nicolaie Ionescu