Zilele Bacaului s-au scurs anul acesta parca mai saracacios decât in oricare dintre anii din urma, oricât de grea ne-a incercat criza economica. La urma urmei, e si acesta un indicator ce ne arata ca greul inca nu a trecut.
Nu au mai fost vedete de prima mâna, cel putin din punctul de vedere al celor care nu agreeaza muzica populara sau lautareasca. Si vânzatorii de bere au fost mai putini, muntii de mâncare dietetica (sic!) nu prea au avut musterii.
Preturile au fost mari, nefiresc de mari pe alocuri. Pe lânga manifestarile de lânga Sala Sporturilor au mai fost cele din Parcul Catedralei, unde târgovetii s-au plâns ca au vânzari sub orice asteptare, cele de la Ateneu sau din Cartierul Nord.
In fata lipsei evidente de vlaga bugetara, revin amintirile despre costurile mari ale Romanian Top Hits, o manifestare indoielnica artistic si financiar, care sub masca interesului public a scos din vistieria locala o suma frumoasa din banii publici ai bacauanilor, cu acceptul autoritatilor, din care poate s-a fi putut organiza mai multe editii ale “Zilelor Bacaului”.