Gânduri (ne)potrivite

Am iesit, de Ziua Nationala, in oras, trimis de sotie cu unele treburi. De ce sa nu spun, am fost atent si la atmosfera strazii, la reactia si comportamentul bacauanilor, asa cum fac de multi ani, incarcat si de ceea ce am vazut la televizor ca se intâmpla in Bucuresti si la Alba Iulia.

In Bacau, nimic deosebit, strazi pustii, un cer acoperit, câteva steaguri tricolore arborate din trei in trei stâlpi si pe la unele institutii publice. Fata de alti ani, sau mi s-a parut, bacauanii nu au mai pus tricolorul la balcoane, la geamuri, in vitrine sau chiar la butoniera, cum am vazut la televizor…M-am gândit ca nu se gasesc de vânzare.

Nimic nu m-a facut sa intru in acea atmosfera de sarbatoare la care ma asteptam. In Piata, o zi obisnuita, marfa multa, cumparatori putini, nici tu mici, nici tu bere, un vin fiert, o tuica pe picior. Ce se intâmpla, ma tot intrebam pe drum, la intoarcere: nu-i Ziua Nationala? A dat Guvernul liber si lumea a plecat din oras, ma consolam singur.

La Cimitir, acelasi cersetor, caruia i-am dat o felie de salam si una de pâine, ca la noi, in Bacau, nu este obiceiul ca Primaria sa ofere, de Ziua Nationala, fasole cu cârnati, cum am vazut la Iasi, intr-un an. Nu stiu daca este foarte important, insa eu cred ca administratiile locale ar trebui sa gândeasca mai bine la aceasta zi, nu neaparat la defilarea armatei, sunt atâtea alte solutii pentru a intâmpina aceasta importanta zi.

Imi reprosa un cetatean, când i-am impartasit gândurile mele, ca 1 Decembrie se sarbatoreste cu sufletul, cu inima, nu numai cu spectacole, cu parada. Nene, imi spune, chiar si tricolorul il ascunzi si il incalzesti la inima. Rusinat, mi-am cerut scuze si, trist, in orasul meu trist, m-am dus acasa. A fost 1 Decembrie.

Constantin Fruntelata