„Iubim doar câinii vagabonzi?”

Desprimăvărarea asta nelalocul ei la început de februarie ne-a obligat, pur şi simplu, pe noi, băcăuanii şi nu numai, să (re)trăim un adevărat coşmar, acela al aspectului străzilor după topirea zăpezilor. Unul dezolant, dezgustător, înfiorător, pe alocuri, chiar: peste tot resturi de ţigări, de ambalaje de diferite provenienţă şi culori, dar, în special, urmele hidoase lăsate de animalele de companie, îndeosebi ale câinilor scoşi la plimbare de stăpânii lor.
Pe vremea copilăriei noastre, după despărţirea de albul fulgilor de nea, străzile rămâneau curate, nu ca acum, urâte, pătate peste tot de fecalele acestor patrupede. Într-un şlagăr al său, tot din acele timpuri, Mihai Constantinescu ne îndemna „să iubim câinii vagabonzi”. Probabil nimeni nu s-a gândit că sentimentul trebuie extins şi la patrupezii care şi-au câştigat dreptul de a-şi însoţi stăpânii zi şi noapte.
Stă în puterea lor, a stăpânilor, ca preferaţii lor să nu mai atenteze la sănătatea noastră, în felul acesta ne vor convinge că-şi iubesc cu adevărat animalele de companie. Dar, mai ales, vor dovedi că-şi preţuiesc oraşul natal, această cetate a noastră, a tuturor.

Constantin Juncu