Lecţie de cum nu se face o lucrare

A început prin oraş o lucrare de care eu am fost nemuţumit mereu, nu că nu ar fi necesară, ci pentru că este făcută prost. Şi nu-i primul an când constat acest lucru. Este vorba de ridicarea la nivel, după o nouă asfaltare, a capacelor de la canalele de apă pluvială, de la canalizarea oraşului, de la gurile de aerisire a instalaţiile de gaze.

Nu ştiu cum se întâmplă, dar, în Bacău, toate aceste sunt amplasate pe stradă, mai bine zis, sub stradă, astfel că orice defecţiune la una sau la toate deodată, trebuie spart asfaltul, se gâtuie zile întregi circulaţia, dar asta este o altă chestiune. Să revenim la lucrarea finanţată şi supervizată, am citit, de administraţia locală.

Iau doar un singur exemplu, e care îl cunosc bine: strada Băncii, poate cea mai ciuruită stradă din Bacău. Anul trecut, parcă, s-a înlocuit ţeava de gaze de la un capăt la altul al străzii, după o asfaltare. S-au ridicat, după câteva luni şi capacele de la gurile de aerisire. Ştiţi procedura, se decupează asfaltul în jur, se ridică capacul la nivel şi se toarnă asfalt.

Operaţiunea este valabilă şi la celelalte instalaţii, se vede acum pe Băncii. Care-i nemulţumirea mea şi cred că ar putea deveni şi a administraţiei locale: asfaltul turnat în jurul suportului care susţine capacul nu este de aceeaşi calitate cu cel deja existent pe stradă, să nu mai spun că turnarea se face după ochi, în grabă, fără tasare.

Peste tot este turnat un asfalt prost, care nu rezistă la intemperii, la traficul greu şi dens, astfel că în două-trei luni se fărâmiţează şi este dislocat de la locul şi menirea lui. Treabă făcută degeaba, bani cheltuiţi tot degeaba. Lucarea este în curs, sugerez celor care plătesc lucrarea, să controleze spusele mele, de la intersecţia Băncii cu Bacovia şi până la intersecţia Băncii cu Mioriţei. Lecţie de cum nu trebuie făcută o lucrare.

Mihai Apostol