Merg in piata centrala o data pe saptamana. Spectacolul tarabelor pline de culoare este fascinant si iti face placere sa privesti si sa cumperi.
Din pacate insa, prin orice parte vii (si de cele mai multe ori intru prin parcarea cu bariera) mizeria fizica dar si cea umana nu numai ca imi strica placerea dar chiar imi face rau.
De fiecare data ma intampina mirosul pestilential de la tomberoanele langa care isi fac nevoile oameni strazii, dar si cei care fie isi fac veacul in piata sau sunt simpli trecatori (i-am vazut in plina zi !). Dai apoi de persoanele acelea pe care nu stiu cum sa le numesc, care zi de zi ocupa micul pasaj de langa pescarie si care iti ofera tigari, apoi la baza scarilor un grup vesel, colorat, musculos si tatuat care si-a stabilit acolo sediul general si care iti murdareste auzul cu exprimari ce ar face sa roseasca si o …vanata!
Si in toate aceste locuri sunt mormane de coji de seminte, pahare de plastic, peturi…
Ce sa mai vorbesc de copii care cersesc in parcare sau de mamele cu prunci in brate care fac acelasi lucru …
Si in timpul acesta politia comunitara se plimba linistita printre tarabe, isi face cumparaturile , schimba o vorba intre ei sau cu cunoscutii. Au ajuns sa fie ca sperietorile in lan: ciorile le cunosc si nu numai ca nu se sperie, dar chiar se odihnesc si se gainateaza pe ele…!