Sunt, după părerea mea, una dintre persoanele cele mai îndreptățite să-mi exprim opinia privind taximetriștii din Bacău, mai ales că în ultima perioadă se vorbește foarte mult pe subiectul licențelor de taxi la noi în oraș. De ce sunt o persoană îndreptățită să vorbesc pe acest subiect? Pentru că sunt o persoană cu handicap locomotor și m-am izbit foarte mult de această problemă și am avut parte de multe refuzuri. În cele din urmă am reușit să mă împrietenesc cu un taximetrist și care, ori de câte ori am nevoie, vine și își oferă serviciile. Mă ajută să mă urc în mașină și se ocupă și de scaunul meu rulant. Nu mai spun că sunt situații când nu vrea să-mi ia bani pe cursă. Sincer, nu am suportat asta pentru că am crezut că o face din milă, ceea ce nu aș fi acceptat. Știți ce mi-a zis? Că dacă noi oamenii nu ne ajutăm între noi suntem sortiți pierii. N-am știut cum să reacționez și am spus că vreau să-i mulțumesc pentru omenia lui. A zâmbit și a spus că nu trebuie. Și nici nu vrea să-i pomenesc numele sau indicativul de la mașină. Că totul rămâne între noi. Asta mi-a dat încredere și cred că nu suntem pierduți de tot. Că mai sunt oameni printre noi și că într-o bună zi ne va fi mai bine. Nu trebuie decât să credem!
Alexandru Popa