Cum e, domnule, cu taxa asta de salubritate?

Tocmai mi-am plătit taxa de salubritate pe anul acesta. Sunt înscris pe ghiseul.ro, de vreo cinci ani, și a durat doar 2 minute întreaga procedură. Simplu, de acasă, din fața unei tablete. În fine, nu despre asta vreau să vorbesc acum. Ci despre cuantumul acestei taxe. Cum e, domnule, cu taxa asta de salubritate? A crescut foarte mult. Foarte foarte mult.

Am citit în presă, am auzit, s-a votat și în consiliul local, ok, a crescut, că era nevoie, că e vorba despre un program mai vechi, care a avut termen acum sau ce o fi, ok și asta, suportăm de toate. Numai că e alambicat totul. Nu se vorbea la un moment dat, eu parcă așa am citit, că vom plăti doar atât gunoi cât vom produce? Cum e și normal? Păi, mă pot eu compara cu o familie care are cinci persoane în casă, doi părinți și trei copii, cu mine, care suntem doar doi, eu și soția? Plătim la fel, pe persoană. La fel, fie copil, fie adult, fie familie numeroasă, fie una restrânsă, fie că locuim permanent în acea casă (și aici e altă discuție – apropo, eu am casă și la țară, și acolo plătesc că mi se ridică gunoiul, iar la oraș vin doar câteva zile pe lună, cât să îmi iau pensia și să mai face ceva cumpărături), fie doar ocazional? Plătim la fel și aici. Indiferent de cât gunoi producem. E normal, oare?

Apoi, altă problemă. Una majoră chiar. Am cunoștințe, prieteni, care chiar sunt interesați de acest subiect. Ce fac persoanele juridice, adică mai pe înțelesul tuturor, cei care conduc o afacere? Plătesc și ele această taxă pe număr de salariați, așa am înțeles. Păi, e normal? Adică, un salariat își plătește acasă taxa, pe locuința în care stă, iar șeful lui, mai plătește încă o dată, tot pentru el, aceeași taxă (mai mare, chiar cu câțiva bănuți), doar pentru că pe timpul zilei (sau, mă rog, dacă lucrează și în schimburi, și pe timpul nopții) el nu mai stă acasă (deci nu mai produce gunoi), ci se duce la serviciu (unde poate produce gunoi), iar angajatorul plătește pentru asta. Păi, nu e dublă impozitare?, zic și eu. Adică se plătește de două ori aceeași taxă, dar pe o singură (aceeași) persoană. E normal, iar întreb?

Și, încă o speță, dacă-mi permiteți: un băcăuan care stă pe strada X, într-o locuință personală, plătește taxă de salubritate pe persoană fizică, dar, în aceeași locuință are și sediul social al firmei pe care o conduce. Ce face? Mai plătește o dată taxa de salubritate, dar ca persoană juridică! Plătește. Pe aceeași locuință, pe aceeași persoană (dacă e întreprindere individuală, de exemplu)! Nu e absurd?
Să vă dau un mic exemplu. Probabil că îl știți mulți, dar se potrivește cu momentul: în străinătate, în Bruxelles, mai exact, pentru că de acolo am și informația directă (am rude care locuiesc acolo), știți cum se plătește această taxă de salubritate? Prin sacii de gunoi pe care îi cumperi. Sunt de trei tipuri: negre, albe și galbene, pentru că, deh!, ăia mai știu și ce e aia colectare selectivă a gunoiului. Iar tu, cetățean al Bruxelles-ului, cumperi aceste pungi (de diferite mărimi, cum dorești și cât știi că ai nevoie), când le umpli le scoți în fața casei, iar firma care ridică gunoiul le ia și gata. Asta e tot. Dar, repet, condiția e să ai gunoiul strâns în acele pungi speciale. De fapt asta e taxa lor de salubritate, așa o plătești. Ai scos gunoiul în altă pungă, rămâi cu el la ușă. Iar dacă îl arunci pe unde vrei, plătești o amendă de nu-ți mai trebuie. În așa fel, acolo, plătești gunoiul pentru cât produci. Nu e mai normal așa?

Haideți să ne mai gândim puțin înainte să luăm decizii care afectează pe toată lumea. Chiar sunt curios dacă aceste rânduri vor fi citite de cine trebuie și dacă se va schimba ceva. Nu acum, pe loc, dar măcar pe viitor! Anul acesta mi-am plătit taxa de salubritate. De la anu’, mă mai gândesc.

M.N.

Eminescu,motiv de critică

Nu puteam trece cu vederea
O zi cu-atâta importanță,
De-aceea țin să-mi spun părerea,
În care-mi pun și-a mea speranță.

Ne întrebăm de ce-s românii,
Îngenuncheați și-n dezbinare,
Uitând de fapt însă că unii,
Luptă creând această stare.

A fost foarte frumos conceptul,
Expus cu lux de amănunt
De-a ne serba cu drag poetul,
De ziua-n care s-a născut.

Cred însă,că era mai bine,
Acest motiv “de căpătâi”,
De domina cum se cuvine,
În orice ziar, pagina-ntâi.

Să nu vă supărați pe mine,
Îmi spun doar propria părere;
Dar Eminescu nu-i oricine,
De-asta mă-ncearcă o…durere.

Unii-ar fi vrut să nu existe
Stindardul,geniul literar,
Pentru concepții comuniste,
Gen”Împarat și Proletar”.

Alți-ntrecându-se cu ura,
Au vrut cu totu-al spulbera,
Vizând în principal cultura,
Pe care o reprezenta.

De-ar fi trăit azi Eminescu,
Cum le-ar fi spus astor baroni,
Ce i-au urât pe Păunescu
Pe Vadim?…,decât epigoni!

Nebun chiar de-ar fi fost,Titanul,
Aș fi pledat pentru o lege,
De se-opunea și Vaticanul:
Să fie Eminescu Rege!

Hai să vedem,de trei decenii,
Ce Presedinți și ce idei,
Au fost ai Țării noastre genii…,
Cu toți de fapt,niște lachei.

Cred c-ar fi fost mai indicată,
În tot acest imens scandal,
De-am fi ales,măcar o dată ,
Un Președinte virtual.

N-ar mai fi fost nici,”Gică frate”
Nici președinte de partide,
Și nici vasalul altor state,
Asemenea unei Omide.

Dorința mea de azi,de mâine,
‘I , alaturi de Domnul Mihai,
Să cânt “deșteaptă-te române”
Și-apoi să plec,cu El în Rai.

Ing.Nicolaie Ionescu
15.01.2019

Şi străzile au amintiri?

Aud tot mai des vorbindu-se prin oraş că Bacăul n-ar (mai ) avea suficiente personalităţi din diferite domenii de activitate ale căror nume să fie atribuite unor artere publice (străzi). Din această cauză, vezi Doamne, foarte multe străzi din urbea noastră au fost „botezate” cu nume dintre cele mai comune, lipsite de rezonanţe istorice, culturale, sociale: „Abatorului”, „Agudului”, „Cantorului”, „Corbului”, „Prunului”, „Vântului” etc. Nu intrăm în detalii de frică să nu ajungem în Cartea Recordurilor.
De ce, oare, una dintre străzi n-ar purta, peste veacuri, numele lui Neculai Gh. Lupu? Cine a fost acesta şi ce merite deosebite are pentru a figura în lista străzilor din oraşul nostru? Poate concura cu „perlele” din cel puţin hazlia înşiruire de nume de mai sus?

Ei, bine, Neculai Gh. Lupu (1905 – 1985), fiu al acestor meleaguri, a fost un strălucit arhitect, bursier al Academia de Romania din Roma, cu studii de doctorat în Germania şi în Italia, în perioada 1930 – 1940, nerecunoscute de regimul comunist pe motiv că la conducerea acestor ţări se aflau, pe atunci, fasciştii!?!

Deşi n-a fost membru de partid, a condus, ca rector, Institutul Naţional de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti. Era un om de o probitate exemplară. Niciun băcăuan (şi n-au fost puţini) n-a fost admis la Arhitectură în perioada cât a fost el rector decât „dacă ştia carte”. A fost persecutat, chair dacă nu direct, fiica şi fiul urmând calea exilului. Date fiind argumentele de mai sus, s-ar impune şi în acest caz o reparaţie morală, chiar şi tardivă.

Şi, pornind de la acest exemplu, s-ar putea iniţia o amplă campanie de redenumire a numeroase străzi din municipiul Bacău. Sunt sigur că mulţi dintre istoricii extrem de valoroşi care trăiesc în Bacău ar susţine acest demers. Bineînţeles, cei mai entuziaşti ar trebui să fie recompensaţi măcar moral.
Se aude, domnilor diriguitori ai cetăţii?

P.S. Paradoxal, de-a lungul timpului, din motive obiective (sistematizare) unele străzi au „dispărut” şi, odată cu ele, numele lor. Aşa este şi cazul străzii aflată cândva în spatele Magazinului „Luceafărul”, care a purtat numele lui Gheorghe Botezatu, unul dintre cei mai importanţi directori ai Colegiului Naţional „Ferdinand I” Bacău.

Constantin Juncu

Fără cuvinte

Strada Pictor Aman, Bacău, România, 2019.

Mădălina Constantinescu

Am văzut, zilele acestea, solidaritatea umană!

A nins. A nins foarte mult. Bacăul a fost (încă mai este) sub zăpadă. Se intervine și de către primărie, sunt și mulți cârcotași, dar ce m-a impresionat pe mine în aceste zile a fost solidaritatea umană. Și la mine în cartier, și în alte zone ale orașului, am văzut zeci de postări și pe Facebook. Spiritul civic încă mai există în noi, și asta mă bucură enorm. Credeam că suntem o cauză pierdută, dar ce am văzut zilele acestea mi-a dovedit contrariu.

Vineri, am rămas și eu înzăpezit, culmea!, chiar în fața blocului, cu mașina. Am vrut să o scot din parcarea plină de zăpadă, încă mai ningea foarte tare, mă grăbeam să ajung la serviciu, intrasem în panică, într-o mână aveam lopata, în cealaltă racleta și încercam să găsesc soluții de a o lua din loc. M-am trezit lângă mine cu doi cetățeni, nici nu știu de unde au apărut, habar nu aveam cine sunt, s-au oferit să mă ajute, fără să scoatem niciunul vreun cuvânt, m-au ajutat să împing mașina, au dat tot ei cu lopata să îmi facă pârtie, în timp ce eu manevram volanul. Și așa am reușit să ies. Ajutat de doi necunoscuți, cărora le mulțumesc public.

Am văzut astfel de gesturi peste tot. Seara când m-am întors acasă, toți vecinii mei erau cu lopețile în mână și degajau zăpada din fața blocului, de pe scările de la intrare, de pe trotuar. M-am alăturat și eu. Am deszăpezit cu toții inclusiv locurile de parcare, fără a aștepta ajutorul nimănui.

Solidaritatea umană există! Și asta mă bucură. Am văzut pe rețelele de socializare că și alți băcăuani de-ai mei au făcut același lucru. În foarte multe cartiere. Și chiar îndemnau cetățenii să le ia exemplul și să nu mai urle pe internet că de ce Primăria Bacău nu vine să le scoată zăpada de sub nas! Bravo lor! Bravo nouă, tuturor!

Sâmbătă am ieșit din nou prin oraș, și duminică, la fel, la cumpărături și cu treburi. În drumul meu am văzut o mulțime de intrări în blocuri curățate de zăpadă, și trotuare, și bănci. E clar că pe acolo nu au acționat cei de la primărie, ci locatarii. Bravo lor, încă o dată! Asta înseamnă spirit civic. Și solidaritate! Să dea Domnul să rămânem așa cu toții!

Adrian Cozma