Punct de vedere

Constatarea de aseară,rămâne valabilă,
Deși cum vedeți afara-i iarnă veritabilă,
Dar faptul că-ntreaga noapte a nins fără încetare,
(Chiar și-acum mai ninge încă),are cred, justificare.

Că-s neputincioși baronii,plătiți de la Primărie,
Să facă dezăpezire,asta-i altă poezie,
Cât despre bătrânul care scrie astăzi în ziar,
C-a fost singur cu lopata,o s-aștepte în zadar.

Prea s-a învățat românul,bun numai la bairam,
Iar când e vorba de muncă,el admiră de la geam.
Știu,de vină-i toată lumea,pentru fiecare fleac,
Dar vreți să vă facă Junker,curățenie-n ceardac…?

Terminați cu plângăreala,nu-i nici timpul și nici cazul,
E problema dumneavoastră să vă rezolvați necazul.
Faptul că nu sar vecinii,să vă vină-n ajutor,
Arătați-le obrazul,spre marea rușine-a lor.

Ing.Nicolaie Ionescu
Bacau,11.01.2019

Pe noi cine ne ajută cu zăpada?

Locuiesc din 1996 pa strada 9 Mai bl. 52 scara A. Chiar dacă stăm în zonă ultracentrală și plătim cele mai mari taxe, în nici o iarnă pe la noi nu a trecut nici o lamă să deszăpezească. Niciodată. Acum este zăpada de mai bine de jumătate de metru. În bloc sunt numai persoane în vârstă. Eu am 76 de ani și am dat la lopată aproape două ore, dar nu mai fac față. A trecut mașina de gunoi și a lăsat urmele de la roți. Doar pe acolo se, dacă se poate spune așa, circulă. Nici când e uscat nu se mătură prin zona asta. Acum, cu zăpada asta mare, cred că e mai bine și în cartierul Izvoare, decât la noi, în buricul târgului. Văd că pe strada mare circulă utilajele cu lama ridicată. Probabil să nu consume motorina. Dar cât ar fi să facă o tură și pe la noi? V-am scris că nu știu cui să mă mai plâng. Toată lumea, și știți la cine mă refer, ne cheamă doar la vot. Când e de treabă…

Ioan Luncanu

Cu Ajunul în 40 de secunde

Am lăsat să treacă sărbătorile, inclusiv „Boboteaza”, pentru a nu strica ziua cuiva, după care m-am hotărât să vă trimit aceste gânduri.

Suntem o familie tânără, cu ajutorul părinţilor şi a unei bănci ne-am cumpărat un apartament, l-am mobilat cum am putut, simplu şi elegant. Suntem fericiţi şi am zis, după ce am citit anunţul de la intrarea pe scara blocului că imediat după Anul Nou, vine părintele cu Ajunul Bobotezei, să-i deschidem şi noi uşa.

Ne-am pregătit cum am ştiut, am mai întrebat părinţii, vecinii ce trebuie să facem. Eram amândoi emoţionaţi. Am deschis uşile la toate camerele, am pus pe masă prăjituri, o sticlă cu vin şi o cană pentru agheasmă. Vine întâi dascălul şi ne anunţă că părintele urcă scările. Intră părintele, un bărbat tânăr, cred că la vreo 35-40 de ani, cu busuioc şi cruce. Dascălul în urma lui, îi ţinea isonul. Am stropit cu agheasmă, din hol, către celelalte camere, ne-a urat sănătate şi mulţi ani, am mulţumit cu aceleaşi urări, am sărutat crucea întinsă spre fiecare, am dat să-i servim cu ceva dar au refuzat, am plătit şi…atât.

Asta a fost, ne-am întrebat din priviri? Totul a durat 40 de secunde. Nu ne-a întrebat nimic, ce facem, cum o ducem, care este relaţia noastră cu Dumnezeu, ne ducem la biserică, ceva despre viaţă, cum ne povestise nişte prieteni, ortodocşi şi ei, dar de alt rit, că se întâmplă când vine preotul acasă la ei. Am dat telefon părinţilor, la ţară, le-am povestit.

Au rămas şi ei miraţi, preotul lor îşi face timp, atunci când vine de Crăciun, de Bobotează, pentru a sta de vorbă despre una, despre alta, după ce îşi face ritualul. Este mai apropiat, îi cunoaşte pe toţi, le ştie familia, preocupările, îi mai povăţuieşte etc. Şi brusc, îmi aduc aminte de când eram copil, venea părintele, mama de ducea în faţa lui, îi sărutam icoana şi mâna, el cânta ceva foarte frumos, ne mângâia pe creştet, scotea din buzunar câteva bomboane, ne spunea să fim cuminţi şi să învăţăm, după care noi o zbugheam afară, iar părintele rămânea cu părinţii.

Poate că preotul nostru nu are timp, „sector” mare, timp puţin, deja se întunecase, cine ştie, ne-am zis, poate aşa-i la oraş.

Lucian Costea

Așa și…așa!

Lumea-i în alertă, toată,
O fi oare,chiar așa
Cum a apărut pe hartă,
Cod galben de vreme rea?…

Cât de rea poate să fie,
O veni potopul oare,
De-i atâta gălăgie ,
Pentru cinci fulgi de ninsoare?…

Eu cred ca exagereaza!
Mai bine-ar specifica,
Într-o altă ipostază…
Cod roșu…,de lume rea!

Nicolaie Ionescu
10.01.2019

Unde sunt autostrăzile?

Dacă tot în ultima vreme oamenii scriu la această rubrică de cele văzute la televizor, hai să vă spun și eu una, că asta ne privește maxim și ne și pune pe gânduri. La știri, la una din cele mai importante televiziuni din țara asta, se vorbea zilele trecute despre numărul de kilometri de autostradă propuși pentru constructie în 2019. Nu mai țin minte numărul exact vehiculat. Undeva la 180. În materialul respectiv a vorbit și un reprezentant al Companiei Naționale de Drumuri sau ce titulaturi mai are asta. Omul spunea clar că ei nu promit nimic și nu fac altceva decât să transmită ce primesc și ei de la constructori. Ca să vezi! Depășind această situație, în știrea respectivă s-a vorbit doar de ceva kilometri de autostradă pe la Sebeș, despre tronsonul Ploiești-Brașov, și cam atât. Despre Moldova ioc. Nu de alta, dar la noi s-a tot vorbit Iași-Târgu Neamț, Bacău-Brașov sau de centura Bacăului cu nu știu câți kilometri în regim de autostradă. În știrea cu pricina, nimic de pe la noi. Oare chiar nu știu ăia din Capitală nimic despre autostrăzile din Moldova sau ne consideră cantitate neglijabilă. Nici nu mai știi ce să crezi!

Alexandru Axinte