vineri, 20 ianuarie 2017

Rămâne cum n-am stabilit

0

S-a făcut mare caz, în toamnă, când s-au organizat concursurile pentru ocuparea funcţiilor de directori şi directori adjuncţi în şcolile din învăţământul preuniversitar, unii au spus că este bine (se termina cu interimatele şi cu cei care erau numiţi pe viaţă), alţii au politizat decizia.

După finalizarea procedurilor din metodologia de orgnizare a concursului, nu mai am nicio îndoială asupra corectitudinii acestuia: a luat cine a ştiut carte, dincolo de unele întrebări hazlii din chestionarele-grilă.

Cine nu a reuşit, urma calea normală, reîntoarcerea la catedră, alţii ieşeau la pensie, iar ministerul urma să organizeze un alt concurs, cum era normal. Dar, ce-i normal în sistemul de îmvăţământ…Acum, noul ministru repune “interimatul” în drepturi, nu ai luat examenul, rămâi pe post, nu te-ai prezentat, rămâi director.

Te-ai prezentat şi te-ai făcut de ruşine, rămâi director în continuare. Nu lucrez în sistem, însă mă gândesc cum te duci în Cancelarie şi spui: eu am luat nota cinci la concurs, însă sunt în continuare director.

Eu n-aş accepta, poate mai nimerit ar fi să fie numit cel de pe locul doi, un altul cu notă mare de la altă şcoală sau un alt profesor din aceeaşi şcoală. Semne bune anul nu are, se lungeşte o boală care tinde să devină cronică în învăţământ.

Tatiana Bogdan

Încă mai sper…!

0

Mă adresez din nou dumneavoastră, poate așa am mai multe șanse. Eu încă mai sper! Despre ce este vorba? Păi, locuiesc pe strada 9 mai 31, iar în fața blocului meu, de mai bine de un an, s-au pavat intrările în clădire. S-au pus și stâlpi de aceia cu încărcare solară, foarte estetici și utili, s-au montat bănci noi, coșuri de gunoi. Foarte frumos și bine, până acum.

Numai că, din cele trei scări care sunt la bloc, doar pentru două s-a făcut această investiție de către Primăria Bacău, iar la scara mea nu. A rămas așa cum era… cu beton spart, fără vreun coș de gunoi, cu un bec amărât care dă o lumină palidă noaptea. E frustrant. Nu știu ce firmă a lucrat, nu știu cine a decis acest lucru, dar mă întreb: noi nu plătim același impozit la bugetul local, noi nu suntem băcăuani? De ce la vecini s-a făcut această lucrare și în fața scării noastre, nu?

Suntem chiar aproape de centrul orașului, e inestetic totul, alături s-a amenajat și o parcare ecologică, e și stație de autobuz chiar la scară! Adică eu cred că e un loc destul de circulat și arată urât de tot, așa, ca o lucrare neterminată.

Când erau muncitorii aici, i-am întrebat de ce nu vin și la scara noastră cu pavarea și ce mai era de făcut, dar am primit un răspuns sec:„Așa a fost proiectul! Așa mi s-a spus de la primărie!”. Repet, a trecut mai bine de un an de atunci. Încă mai sper să calc și eu pe pavele moderne, să am lumină eco în fața blocului și să arunc o hârtie într-un coș modern. Mulțumesc celor care m-au citit. E ultima mea speranță!

Florentina Vicol

Carmangeriile sunt surse sigure de hrană pentru maidanezi

1

Chiar dacă este început de an, nu pot să nu readuc în atenția autorităților o problemă constantă în Bacău: aceea a câinilor fără stăpân. Nu pot să trec cu vederea o problemă care face atingere la siguranța mea, a vecinilor sau a trecătorilor care pot fi oricând victime ale acestor animale.

Locuiesc lângă Piața Sud, în spatele carmangeriilor care funcționează acolo și oricât de mult îmi propun să ignor maidanezii din zonă, nu pot să fac acest lucru. Toată ființa mea se revoltă mai ales atunci când mă împiedic efectiv de ciolanele aruncate de măcelari la voia îmtâmplării. Ne împiedicăm de oase pe trotuar, pe spațiile verzi și în drumul spre tomberon.

Dincolo de aspecte desprinse parcă din filmele de groază, aceste resturi provenite de la tranșarea carcaselor de animale sunt păzite/vânate de câinii maidanezi.

Aparent, oasele au fost abandonate de patrupezi, însă, sunt pândite de la intrările barurilor din zonă sau de sub garduri. Agenții economici care funcționează pe strada Frasinului s-au obișnuit/împrietenit cu animalele, însă, recunosc, eu am o repulsie totală față de acestea. Cel mai tare mă tem de faptul că animalele îmi simt frica și mereu trec pe lângă ele cu teama de a mă ataca.

Cel mai probabil nu sunt singura persoană care simte și gândește astfel, însă, sunt singura care am avut curajul să semnalez această problemă. Nu mi se pare deloc în regulă să mă lovesc pe trotuar de cranii și oase de animale!

V-am scris cu speranța că autoritățile avizate se vor sesiza cu privire la cele semnalate și le vor pune în vedere agenților economici să nu mai arunce resturile animaliere la voia întâmplării, iar hingherii își vor face treaba, ridicând câinii din zonă.

Aura Frâncu

Treaba noastră e ca totul să fie bine!

2

Zilele acestea am ieșit la niște rude în afara orașului. Chiar în afara județului. Nu foarte departe. Eram cu mașina personală și, la un moment dat, un polițist de la Rutieră mi-a făcut semn să opresc. Din reflex m-am mai uitat încă o dată dacă totul este în regulă: centură aveam și eu, și ceilalți ocupanți din autoturism, faruri aprinse, nu vorbeam la telefon, respectasem fiecare semn de circulație, am dat și prioritatea regulamentară la trecerea de pietoni.

Totul era bine, dar nu știu de ce, așa pățesc de fiecare dată, nu m-am putut abține să nu mă întreb în minte: „Ce vrea de la mine? De ce mă oprește acum Poliția?”. Am oprit, la marginea carosabilului, am rămas în mașină, cu mâinile pe volan. „Actele, vă rog, permisul de conducere și certificatul de înmatriculare”, mi s-a spus pe un ton rece. Am executat, dar în mintea mea era aceeași întrebare: „Ce vrea oare de la mine?” Radar nu aveam cum să prind, că, repet, sunt un șofer care respectă legile, care conduce prudent, care nu se grăbește.

„Aprindeți, va rog, farurile de ceață!”. Iar execut. „Și faza lungă. Știți, sunteți pe un drum european, luminile aprinse sunt obligatorii”. „Da, știu, eram cu luminile pe faza scurtă (era mijlocul zilei, în jur de ora 14.00)”. „Da, da, spune apoi iar polițistul… doar v-am reamintit.”

Îmi înapoiază între timp și actele. Tensiunea interioară creștea, fără să știu de ce. „E totul ok?”, întreb, mai mult pentru mine. Dar am fost auzit. „Da, domnule, e totul bine. Noi nu suntem aici numai să dăm amenzi, așa cum crede toată lumea. Suntem aici, în trafic, să ne asigurăm că totul e bine. Asta e treaba noastră. Cine greșește însă, e sancționat conform legii. Drum bun!”

Am rămas stupefiat. M-a oprit polițistul doar pentru un control de rutină? Nu-mi venea să cred! Sunt șofer de peste 15 ani, dar nu-mi aduc aminte să mai fi avut o surpriză așa de plăcută din partea unui om îmbrăcat în uniformă de polițist. Totul e bine? Au ieșit în trafic doar ca să se asigure că circulăm disciplinat. Aleluia! Apropo, un amănunt care mi-a scăpat: polițistul în cauză era din județul Vrancea. Deci se poate!

Neculai Ion

Optimişti vs pesimişti

0

Poate ar fi fost mai nimerit să încep cu o urare, cu o frază optimistă, însă…Ca la fiecare început de an, astrologii, prezicătorii, numerologii s-au înghesuit pe la posturile de televiziune pentru a-şi expune, unii chiar în seara de Revelion, părerile lor aşa-zis ştiinţifice despre viitorul lumii şi al României.

Cum era şi normal, nici Baba Vanga nu a lipsit, iar ca un corolar, unii l-au introdus în ecuaţie şi pe celebrul Nostradamus, cel care, pe la 1550, a scris “Previziunile”, cu întindere până pe la anul 3000. Dacă ar fi să ne luăm după ei, anul 2017 ne va pune la grele încercări, de altfel, nu ştiu cum se face, dar nimeni nu prezice ceva bun, poate doar Dragnea şi partidul lui.

Dacă s-a tot amânat, în 2017 va începe al Treilea Război Mondial şi nu de la o ţară mică, cum am citit eu pe undeva, ci din Siria, pe unde îşi bagă acum coada Rusia, Turcia se va năpusti asupra Iranului, iar vecinul nostru de la Răsărit cică va veni peste noi şi ne va distruge. Va fi, ca în fiecare an, foamete, sărăcie, Franţa şi Germania vor avea conducători noi, va fi haos total, încălzirea globală va face ravagii etc., etc.

Tot felul de baliverne, difuzate în loc de colinde şi nimeni, capete luminate, nu intevine pentru a combate asemenea trăznăi. Când le citeşti sau le auzi zici că suntem în Evul Mediu, când la putere erau şarlatanii, când ţările erau conduse prin forţă şi frică, fatalismul fiind filosofie oficială. Eu cred că suntem oameni normali, educaţi, citiţi, raţionali şi nu ne luăm după tot felul de preziceri prăpăstioase, menite să destabilizeze mintea şi acţiunea.

Şi mai sper ca noul Guvern, la început de an, să nu vină cu “preziceri”, ci cu programe realiste, care să scoată ţara asta din marasm, vrajbă, pesimism, pentru a-i face în ciudă lui Nostradamus. Hai, că nu-i Michiduţă aşa de negru. Să fim sănătoşi, la pungă groşi, deschişi la minte şi să trăim întru mulţi ani.

Victor Zavati, psiholog