marți, 25 iulie 2017

Pericolul din centrul orașului

0

Da. E pericol în centrul orașului. De ce? Păi, ați trecut vreodată prin piațeta din fața Casei de Cultură? Ați văzut cum sunt acele rigole prin care se scurge apa? Sunt scoase pe alocuri din betonul în care au fost montate, te poți oricând împiedica de ele, mai ales seara, când lumina e mai proastă.

Am pățit-o chiar eu, într-o seară. Am încercat să rezolv situația, adică am reașezat cât am putut acel gard de fier, scos în afara spațiului unde era montat, să nu se mai accidenteze și altcineva. Nu mai vorbim de dalele care se mișcă sub orice pas, și pe care trebuie să faci echilibristică.

Nu se poate așa ceva! Chiar e greu să se mai pună o mână de ciment acolo și să se fixeze mai bine? Și să se facă ceva și cu acele protecții de rigole, care au mai și ruginit între timp? Vorbim totuși de centrul Bacăului, loc în care permanent sunt copii la joacă, cu bicilete și role, unde seara, pe răcoare mai vin și pensionari, să stea liniștiți pe o bancă, unde, de obicei, se circulă, e zarvă. Deci, e loc public!

Mai amintesc și de fântâna aia, care numai arteziană nu e? Parcă trebuia să și cânte, nu? Și aceasta se deschide când vrea, și se stinge tocmai când te obișnuiești cu ideea că ai și tu de ce să te bucuri. Dar, mă rog, acolo nu te poți accidenta. Poți doar să faci un duș rece, fără să vrei, dacă te nimerești prin zonă, chiar când se pornește.

Vă mulțumesc.
Maricel Butnaru

Iarba verde de acasă … ne-a năpădit

1

M-am întors recent din străinătate, unde, ca mulți alți băcăuani încerc să-mi câștig existența. Mă așteptam să găsesc un oraș revigorat.

Din păcate, am trăit dezamăgiri legate de infrastructură, de arhitectură și de minimul confort la bloc, adică, de acele lucruri mărunte care țin de administrație. Mi-am lăsat familia în țară și am găsit-o năpădită de buruieni.

Locuiesc în cartierul Nord și am părinții în Bistrița Lac. După ce m-am dezmeticit și eu, am luat legătura cu reprezentanții asociațiilor de proprietari din ambele cartiere și mare mi-a fost mirarea să aud de la ei că primăria nu are personal suficient să taie iarba, iar în ceea ce privește tunderea gardului, nici nu poate fi vorba pentru că nu există nicio firmă care să fi făcut contract cu municipalitatea. Ei bine, am pus atunci problema cumpărării unor foarfeci de tuns gardul care să fie păstrate în asociație.

Propunerea mea nu a fost respinsă în totalitate, însă, se punea problema cine să tundă gardul. Președinții asociațiilor mi-au spus că femeile de serviciu nu au aceste atribuții în fișa postului, nu se pricep și nu există posibilitatea să le plătească suplimentar, pentru că ar trebui să ia tot din buzunarul proprietarilor. Un alt președinte mi-a spus: “dacă le facem noi pe toate, primăria ce mai face?” Ce să zic, poate au și oamenii dreptate!

Eu personal, având experiența străinătății, știu că primăria se ocupă de toaletarea copacilor, tunderea gardului, a ierbii, de curățenie, în general. Eu înclin să țin cu oamenii pentru că toți plătesc taxe și impozite pentru a beneficia de anumite servicii. Unde mai pui că mulți dintre proprietari sunt în vârstă și nu mai pot ieși să tundă ei gardul, ca în vremea copilăriei mele. Nu mi se pare deloc corect ca o primărie să nu aibă încheiat contract de prestări servicii cu o firmă de specialitate, așa cum s-a întâmplat anii anteriori, dacă tot a optat pentru externalizarea serviciilor.

Înțeleg că Direcția de Servicii Publice tunde iarba pe bază de programare, așa că rămâne problema gardului viu, mult prea mare și stufos. Eu o să fac un efort să-l tund așa cum mă pricep, dar realizați câți metri liniari de gard viu sunt în Bacău?

Dan Apopei

Oare de ce mai sunt bune asociațiile?

8

Tot plătim la asociația de proprietari taxe și taxe. Ba pentru cenzor, ba pentru femeia de serviciu, ba pentru lumină pe casa scării, ba pentru nu știu ce. Mulți dintre noi, localtarii ( stau undeva în zona de nord a orașului), avem branșamente separate la apă, avem centrale de apartament, deci nu mai beneficiem de apă caldă de la CET, avem o scară de bloc impecabilă, curată, văruită, pentru că tot noi ne-am îngrijit să fie așa, de aceea mă întreb de ce mai avem nevoie de asociația de proprietari? Mai nou, ne obligă să plătim o altă taxă, un fel de fond de rulment sau de reparații, pentru nu știu ce, că nu ni s-a zis. Cică să fie puși acolo deoparte, pentru orice eventualitate. De ce? Și mai e și 5 lei/ lună, de apartament, dar am auzit că vor să o facă de 10 lei.

Întreb din nou, de ce? Apoi, dacă noi ne plătim apa la RAGC, gazele și lumina la E.on, la ce ne mai trebuie asociație de locatari sau de proprietari, cum s-or mai numi ele? Ce mai fac acei oameni acolo, plătiți cu banii noștri? Și apropo… cu bani mulți pentru că am aflat că iau vreo 25 de milioane vechi pe lună fiecare. Pentru ce? Eu aș zice ca în aceste asociații să se mai instituie și niște controale de către Primăria Bacău, pentru că treaba acolo nu este chiar așa de roz cum pare și nici transparentă. Și o altă întrebare, la care mi s-a răspuns sec: nu se poate.

Dacă eu vreau să plec din asociație, ce se întâmplă? Uite așa, vreau să plec pentru că eu nu am nevoie de serviciile unui om de la asociația de locatari. Iar despre lumina pe casa scării… singura care nu poate fi altfel plătită, cred că se poate face ceva și să fie trecută pe factura unuia dintre noi, locatarii, că ne înțelegem și o achităm. Și așa cred că sunt câțiva lei, nu foarte mult. Așadar, eu spun un „nu” categoric acestor asociații.
Vă mulțumesc.

Valentina Vicol

Referendum pentru parcări și locuri de joacă?

0

Am auzit zilele trecute de la un amic că primarul ar dori să supună spre dezbatere băcăuanilor problema extinderii parcărilor auto sau a locurilor de joacă pentru copii. Pe de o parte, deținătorii de mașini reclamă mereu că nu au unde să-și parcheze autoturismele, iar pe de altă parte, părinții sunt nemulțumiți de faptul că spațiile de joacă pentru copii sunt insuficiente.

Eu personal aș opta pentru ambele proiecte. Sunt părinte, dar și șofer în același timp, așa că înțeleg perfect ambele probleme. Și la fel de bine cred că există și soluții pentru aceste cerințe. De exemplu, deunăzi am ajuns în părculețul de pe strada George Apostu, cred că așa se cheamă, cel aflat în spatele la “Spicul” să zic, ca nu cumva să fac reclamă la alte baruri sau magazine din zonă.

Era după-amiază, iar în leagănele cu arcuri și în scrânciobe se aflau doi tineri la vreo 19-20 de ani, cu câte o sticlă în mână, care “testau” rezistența leagănelor. Privirea mi-a căzut apoi pe covorul cauciucat din zona locului de joacă, rupt în mai multe locuri. Asta este doar o observație pentru cine are ochi de citit, însă, ceea ce vroiam eu subliniez legat de zona aceasta este că spațiul destinat relaxării/jocului poate fi extins fără probleme.

Bine, o să spuneți că lipsa locurilor de joacă este resimțită acut în alte cartiere ale orașului, că zona centrală este îmbătrânită și nu prea locuiesc acolo familii tinere. Soluții sunt și în ceea ce privește locurile de parcare și sunt convins că primăria le-a și identificat prin intermediul aparatului propriu.

Dar aș putea să-i provoc aici pe băcăuani să spună în ce zone s-ar mai putea amenaja locuri de parcare, ca să putem veni în întâmpinarea autorităților. Poate că așa, banii folosiți pentru organizarea referendumului vor fi direcționați către alte proiecte constructive. E posibil ca faza cu referendumul să fie doar un zvon, însă, nici nu-i exclus!

Andi Croitoru

Un spital deosebit, cu medici deosebiți!

2

Nu-ți dai seama de importanța, calitățile și necesitatea unui medic decât atunci când ești la ananghie, cu dureri și boli, de care vrei să scapi. Oare există un preț cu care putem răsplăti ceea ce face un medic pentru noi? Sociologia profesională indică faptul că profesia de medic trebuie să corespundă unui nivel înalt de etică, forma cea mai cunoscută fiind „jurământul lui Hippocrate”. Medicul, fiind suprasolicitat, îşi periclitează propria-i viaţă – nu mai spunem, în cazul unor epidemii periculoase! Medicul trebuie să găsească limba comună cu pacientul. El trebuie să fie răbdător și bun psiholog! Sunt o învățătoare din Roman și cât am stat în spital am urmărit aceste lucruri, gândindu-mă cât trebuie să fi studiat un medic și ce curaj să aibă… să știe și să poată pune la loc – acolo unde trebuie – oase, nervi, muschi, organe etc. În cazul meu, medicul Antoniu Andrei din Spitalul de Urgență din Moinești, unde am fost internată și unde este director dl.dr.Cotîrleț, care a dotat minunat acest spital, utilizând corect și just resursele existente, realizând și o bună organizare a spitalului, spuneam…dr. Antoniu este un medic competent, care se bucură de încredere; este suprasolicitat și își face cu multă pasiune, de dimineața până seara, această meserie, pe care și-a ales-o, hotărât să rămână în țară și să-și continue ceea ce și-a propus, să fie foarte atent la detalii, demostrând că îi pasă de pacienți; cinstit și politicos, se gândește tot timpul ce are de făcut ca să ușureze durerile și starea rea a bolnavilor săi. Cred că pentru el meseria este o artă, arta de a realiza cât mai bine și mai estetic aceste operații. Mănâncă din mers și cred că niciodată nu se odihnește cât trebuie. Ce bine ar fi să avem cât mai mulți medici de acest gen! M-am gândit adesea că nici o meserie n-o egalează pe aceasta, deși fiecare are frumusețea și riscurile ei. Am cunoscut și pe medicii Ciubotaru Monel, Damian Dan, buni profesioniști, onești, respectuoși, cu dorința de a însănătoși cât mai grabnic și mai bine pe bolnavi, dar și pe „albinuțele” asistente: Apostol Ana-Maria, Diaconu Ramona, Silișteanu Dania etc, care-și îndeplinesc sarcinile cu căldură și empatie, iar Tuluc, Clipa și altele se ocupă cu grijă de ordinea și curățenia saloanelor! Acesta este un mod de a le mulțumi pentru tratamentul aplicat și de a le transmite faptul că medicii omenoși, corecți și responsabili sunt apreciați și respectați! La fel și cei care îi ajută și lucreză lângă ei.

Elena Munteanu