Am citit în paginile ziarului „Deșteptarea” despre problema ridicată de un cititor, în legătură cu WC-ul public, mă rog, toaleta ecologică amplasată în vecinătatea locului de joacă din Parcul Catedralei. Am trecut săptămâna trecută pe acolo și când am observat că toaleta „ecologică” nu mai este lângă locul de joacă mi-am zis că s-a sesizat totuși cineva și au ridicat-o autoritățile, că tot stătea încuiată cu lacătul și nu-i folosea nimănui.

Da’ de unde! Toaleta albastră fusese mutată mai la dos, în dreptul gheretelor cu înghețată, la umbra unui copac din apropierea clădirii dărăpănate a fostului teatru pentru copii. Bineînțeles că WC-ul era tot închis! Cu același lacăt! Singura schimbare în această problemă a fost mutarea cutiei din plastic dintr-un loc în altul. Se pare că așa sunt tratate problemele ridicate de cetățeni: fie dispar de la sine, fie sunt ignorate.

Ieșind cu nepoțelul la plimbare, vrând-nevrând am dat ocol parcului în ideea în care puteam găsi o altă toaletă. Demersul meu a fost în zadar, așa că m-am îndreptat cu cel mic spre Parcul Trandafirilor, acolo unde există o toaletă publică. În ceea ce privește curățenia, autoritățile locale pot lua exemplul romașcanilor! În vestitul lor parc cu lebede și fazani, cu bărci și hidrobiciclete, există și o toaletă publică foarte curată. Așa cum se spune despre orașul Roman că e plin de țigani, cu mâna pe suflet, vă zic că nu am mai văzut toaletă publică mai curată ca la ei.

Nici nu mirosea, avea și hârtie igienică și săpun lichid și șervete de șters mâinile. Un exemplu de urmat!

Pavel Roman