1 mai… muncitoresc? Sau Sărbătoarea Micului?

Dacă în trecut asistam la sărbătoarea fastuoasă a Zilei Muncii, astăzi cultul acesteia a cam dispărut, iar șantierele patriei s-au umplut de Sri Lankezi și Nepalezi…

Colac peste pupăză, la toate radiourile și televiziunile, singurele „știri” erau despre mici, bere, grătare și despre cozile imense de pe drumurile patriei sau din vămi. Ba mai mult, aflăm că există și micul de X metri… O intoxicare incredibilă a televiziunilor care vor să inducă falsa percepție că românii o duc atât de bine încât i-au umplut de bani pe ai noștri și acum mergem și pe la vecini să-i umplem și pe ei.

A devenit o Sărbătoare a Micului, brusc pentru o zi totul se rezumă la acest preparat culinar, toate știrile gravitează în jurul acestui subiect. Mai marii noștri vor să ne inducă ideea că dacă ne îndestulăm cu celebrii mititei, gata, ne potolim și setea de spiritualitate, de cultură, de relaxare etc. Sau ne consideră vreo specie de microorganism al cărui singur scop în viață este de a se hrăni…

În același timp, aceiași politicieni, după ce au „strâns” un număr mare de semnături (când și de unde nu se știe), ne zâmbesc larg la TV și în afișele electorale și ne vorbesc de cât de bine ne e cu ei și cât de rău va fi dacă nu vor avea ei „continuitate și stabilitate”, al căror singur scop în loc să fie acela al planului de țară, e doar „demonizarea” politică a contra-candidatului…

Ioja Gabriel