De mână cu… regii

Trec aproape zilnic prin frumosul Parc al Catedralei, admirându-i pe numeroşii băcăuani ce se bucură de această adevărată „oază verde”.
După inaugurarea ansamblului statuar „România biruitoare”, mândria mea de băcăuan a sporit.
Deunăzi am văzut cum un bărbat între două vârste se lăsa fotografiat între statuile Regelui Ferdinand I şi Reginei Maria, întinzându-şi mâinele spre cele ale suveranilor. Bucuria lui nu era deloc de paradă!
Instantaneu, mi-am amintit de un gest incalificabil la care am fost martor anul trecut şi despre care am scris un material tot pentru această rubrică de înaltă ţinută a cotidianului Deșteptarea: un tânăr insolent se fotografia stând pe capul statuii din Parcul Trandafirilor a maiorului Constantin Ene, erou al Războiului de Independenţei, înmormântat în Bacău, în Cimitirul Central. Ce ar mai fi de comentat după antiteza celor două „tipuri” de comportament?

Constantin Juncu

Cu pubela de gunoi prin noroi

Locuiesc în Letea Veche pe str. Panselelor 78B și din 2007 Mașina de gunoi care ar trebui să vină să ridice gunoiul menajer nu a mai intrat pe strada noastră. Acest lucru se întâmplă pentru că un vecin a ieșit prea mult cu gardul în stradă și practic blochează accesul. I-am rugat pe cei de la „urbanism” să vină să vadă despre ce e vorba. Înștiințarea mea este datată pe 3.04. și nu am primit niciun răspuns de la primărie. Am făcut cerere să nu mai plătesc salubritatea și mi-au spus că așa cum cară toți pubela, așa să fac și eu. De aceea atașez fotografia, să vadă toată lumea cum trebuie să cărăm pubela mai multe sute de metri prin noroi. Și suntem în 2019! E No Comment!
Mihai Căleap

Nesimțire

Cu toate că există o hotărâre a Consiliului local care stabilește foarte clar că unitățile comerciale din zona centrală a municipiului Bacău pot fi aprovizionate doar între anumite ore, pentru a nu perturba traficul rutier, ieri (marți), pe la ora 11.00, strada Războieni a fost blocată de un camion care descărca marfă pentru una dintre unitățile de alimentație publică din zonă. Minute în șir circulația a fost întreruptă pentru că unii sunt comozi, nesimtiți și fără pic de respect pentru restul participanților la trafic.
Vasile M.

Conflict la Slobozia de Sus

Acum locuiesc în Focşani, însă sunt născută în satul Slobozia de Sus, comuna Stănişeşti. De ceva timp, mai precis de vreo 4-5 ani, la casa părintească se întâmplă lucruri care nu nimic în comun cu civilizaţia şi buna înţelegere dintre vecini. M-a sunat sora mea, Maria Roman, care a rămas în casă, că, pe 27 noiembrie a.c., a fost supusă unui tratament agresiv, foarte agresiv, din partea unui vecin, care a cumpărat o casă lângă noi, de la cel care o cumpărase de la tatăl meu. Pentru acces, cu mulţi ani în urmă, tatăl meu, Enacache Negru, a cedat din proprietatea lui o fâşie de pământ pentru a se amenaja o cărare de trecere. Acest cetăţean s-a apucat să dărâme gardul care proteja grajdul nostru, pe motiv că nu mai are loc suficient de trecere, a adus un buldozer, cu învoire de la primar (aşa a justificat intervenţia) şi a lărgit acea cărare, în detrimentul gospodăriei noastre, pe motiv că nu are loc să transporte materialele în vederea construirii unei fântâni. Este fals, deoarece el deja transportase tuburile acolo. Tot atunci a stricat şi gardul din faţă, iar la protestele surorii mele, a ripostat cu parul. Este o femeie singură, fără apărare, de care profită acest individ. Am sesizat primăria din localitate, l-am sunat pe domnul primar, care cunoaşte foarte bine starea de lucruri iniţială, deoarece mama lui este din sat. Mi-a promis că se va duce la faţa locului, însă nu a făcut-o nici după a doua intervenţie, motivând mereu că este ocupat, ba, la ultima convorbire mi-a recomandat să merg în primărie şi să iau un angajat cu mine la Slobozia de Sus, de parcă eu sunt manager public.
Am sesizat şi Poliţia din Stănişeşti, era cred ora 16.00, însă m-a amenţat că dacă nu e adevărat mă amendează pe mine. Până la urmă s-au deplasat acolo, însă nu au rezolvat nimic, ba, de faţă cu ei, individul a ameninţat-o din nou pe sora mea, fără ca poliţiştii să ia vreo măsură.
Vă cer ajutorul, deoarece nu am altă posibilitate de a face cunoscută această gravă situaţie, pericolul în care se află sora mea, proprietatea moştenită de la părinţi, cât şi dezinteresul oficialităţilor locale faţă de problemele oamenilor. Eu răspund pentru toate afirmaţiile făcute.
Ileana Ignat

„Maidanul cu… dragoste”

Ca băcăuan, am fost elev şi al Şcolii elementare nr. 1, prestigioasă instituţie de învăţământ situată, pe atunci, în perimetrul de azi dintre str. 9 Mai şi ruina fostului Teatru de Animaţie. Peste ani, matur fiind, n-am putut suporta să aflu că se luase hotărârea demolării clădirii şcolii mele! În disperare de cauză, am iniţiat o campanie de strângere de semnături spre a bloca „iniţiativa” aceea. Propuneam, în susţinerea campaniei, transformarea clădirii de patrimoniu într-un muzeu al învăţământului băcăuan. Cele peste cinci mii de semnături s-au dovedit „insuficiente” şi planul diabolic şi-a urmat… cursul!
Astăzi, jumătatea dinspre est a „maidanului” e invadată de bălării şi de maşinile celor care au treabă în special prin Piaţa Mare. „Peisajul” te indispune! Noroc însă că în cealaltă jumătate fiinţează spre bucuria concitadinilor noştri Parcul Catedralei şi, de curând, ansamblul statuar „România Biruitoare”. Dovezi că „nasc oameni” şi în Bacău.
Nu e firească atunci dorinţa ca şi jumătatea „în suferinţă” a maidanului să completeze „sfera”, dovedind dragostea pentru frumos a adevăraţilor băcăuani, cei care iau în serios sentimentul numit „patriotism local”? Titlul ales nu face neapărat trimitere la un roman de succes apărut între cele două războaie mondiale sub semnătura lui G.M. Zamfirescu!

Constantin Juncu