Ne dăm în leagăn… iarna

Suntem în luna februarie și vremea neobișnuit de caldă ne-a scos în parcuri, la terase și locuri de joacă pentru cei mici. Am doi copii care se bucură când mergem la spațiul de joacă amenajat între blocuri, în zona de sud a orașului, pe strada Bicaz. Cât ei se dau în scrânciob sau se joacă cu mingea, eu stau și croșetez.

Cine ar fi crezut că putem face toate astea în primăvara din această iarnă? Zona este amenajată și cu bănci, iar în pavilionul din lemn, acoperit, vin să joace șah pensionarii din cartier. De aceea țin să le mulțumesc celor care se îngrijesc de curățenia și protecția acestui loc de joacă, oferit de Primăria Municipiului Bacău.

Ce e mai frumos, pentru noi, e că vremea se anunță caldă și zilele acestea. Deci noi vom continua să fim fericiți la locul de joacă. Pentru că acuși, va veni cu adevărat și primăvara, iar bucuria va fi și mai mare!

Claudia Olariu

Se pare ca nu putem întreține curățenia în autobuz…

Și mai vrem sa călătorim într-un autobuz curat, fără mizerii… Dar se pare ca nu se poate… Noi doar vrem… Dorințe peste dorințe.. Într un 22S, un autobuz normal, printre cele mai noi din dotarea STP-ului.. O seara buna,!

Un nou simbol. Frunza de…hârtie!?

Frunza de stejar, frunza de arțar…sunt adevărate simboluri, ultimul fiind regăsit la loc de cinste, pe steagul Canadei. Iar acum să vă povestesc o pățanie. Zilele trecute, după ce am luat salariul, am zis să mă răsfăț un pic. Așa că, la cumpărături, am decis să cumpăr niște pate franțuzesc dintr-un hipermarket. Marfa super gustoasă. La un moment dat am dat peste o frunză de dafin. Dau să gust din ea, pentru că chiar îmi place, numai că frunza era…din hârtie. Era o poză. Am rămas, vorba aia, mască. Adică n-au mai avut producătorii bani de o frunză de dafin? Surprinzător. În aceste condiții sper să le vină ideea să ne vândă și o fleică bine făcută…din hârtie, eventual și o ciorbă de burtă. Poftă bună!

Alexandru Bordeianu

Școala românească, o hărmălaie generalizată

Cel mai grav lucru care se întâmplă în școala românească este gălăgia și indisciplina elevilor în timpul orei…Școala românească a devenit o hărmălaie generalizată în care nu se mai poate învăța! Singura soluție viabilă este introducerea amenzilor date de școală familiilor elevilor indisciplinați; așa cum e în alte țări civilizate (în Franța, dacă elevul e prins cu telefonul în timpul orei, familia e amendată cu 2.000 de €, știrea a fost dată și la televiziunile românești). Că tot zicem că vrem o țară ca afară, mai facem și mitinguri în care cerem asta…Atunci, să avem și responsabilitățile și măsurile coercitive care sunt țn acele țări pe care le tot invocăm. Sau asta nu mai vrem?! De când e lumea asta, și în toate țările, actualmente, civilizate, civilizația s-a făcut prin coerciție, nu cu îndemnuri și cu vorba bună…Așa e croit omul, nu ai ce-i face!

Emanuel Anton

Imaginea zilei

De mulţi ani trec prin faţa Casei Memoriale „Nicu Enea”, aflată pe strada cu acelaşi nume. Nu avem multe asemenea instituţii în Bacău, iar pe acele existente nu ştim să le punem în valoare, să le facem atrăgătoare, să intre omul cu plăcere acolo. Aici, însă, aproape de intrare, a rămas de pe timpuri străvechi o „gazetă de perete”, formată din mai multe panouri metalice unde, cred că se afişau diferite informaţii, pliante cu patrimoniul muzeului etc. Acum arată ca vai de ele, ruginite, strâmbe, sparte, cu urme ale unor vechi afişe, ferfeniţite şi bătute de ploi. M-am interesat şi am aflat că acestă casă este gestionată de Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”, instituţie prestigioasă în oraş. Mă gândesc că şi acele panouri sunt tot ale muzeului, atunci, să facă bine şi să dea jos panaramele acele şi să construiască altceva mai frumos, mai util. Nu cred că au dispărut gospodarii din oraş.

Andrei Băluţă