Încep să cadă frunzele. Temperaturile au devenit mai suportabile. Parcul „Mircea Cancicov” te îmbie în oaza lui de liniște, cu cele 24 de hectare de vegetație – arbuști, pomi și flori – bine îngrijite. Mai sunt exemplare plantate încă de la înființare, în 1938. De-a lungul timpului a purtat mai multe denumiri: Parcul Carol, Parcul nou sau Parcul Eminescu, iar după construirea Teatrului de Vară, între anii 1961-1962, a devenit Parcul Libertății. Păcat că tot farmecul dispare încă de la intrarea prin porțile monumentale, învecinate cu poarta din lemn făurită de meșterii în lemn de la Berzunți, a Colegiului Național Pedagogic „Ștefan cel Mare” Bacău. Am numărat peste douăzeci de gropi care se întind pe mijlocul aleei din spatele clădirii Facultății de Științe Economice a Universității „Vasile Alecsandri”. Se pare că de vină ar fi conducta de canalizare care cu timpul s-a tasat. Poate că până vine frigul se poate face ceva.
Alexandru Ganea