Nu ne iau de proști? Suntem! Un pic de înțelepciune și logică, fără să ingurgităm de bună informația livrată la televizor. Dacă am avea puțin discernămâmt și aducere aminte, în preajma sărbătorilor tradiționale, se strică prețurile. La ouă, miei, la lapte, acum iar la carnea de porc. A fost aviara, boala vacii nebune, pesta porcină a rămas în trend. Se sacrifică nu știu câte zeci de mii de porcine, infestate. Taman lângă graniță. Cine verifică? E doar o știre! Pentru societatea respectivă pare a nu fi vreo problemă. Asta-i legea! Se conformează. Are și alte ferme. Statul Romăn despăgubește în bani fiecare porc presupus infectat, sacrificat, cu o anumită sumă. Super! I-am scos din circuit! Nu arată la televizor în ce formă, unde și când, și ce presupune asta? Cum să te descotoroșești de 40 000 de capete, într-o săptămână? Nici nemții în lagăre nu au reușit performanța asta. Și poluau aerul. Porcul aduce cu omul în proporție de peste 80%. Unii chiar măresc cota până la câteva mici procente. Dar ăia sunt măgari. E clar că va crește prețul la capetele sacrificate legal, în care se vor regăsi și astea, tăiate de pe liste, transformate în conserve și ce se mai bagă pe lângă fasole, condimente și multă sare, în cutii de tablă care nu trec la raft de 4 lei. Dacă te uiți pe etichetă, și faci un calcul, asta da afacere, dacă ai bani să cumperi mai multe. Nu contează ce mănânci. Nicio grijă! Pesta porcină nu se transmite la om. Șoric? Trufanda! O sută de lei porția, doar nu cumperi cu kilogramul. Dacă nu intrăm în șenghen, în euro, la ce putere de cumpărare tindem să avem, o să ajungem iar milionari. Abia a apărut Ecaterina Teodoriu pe bancnota de 20 de lei. Rar o vezi. Se pare că tiparul costă mai mult decât prețul nominal. Oricum, e tot a statului. Fără descriminare. Eu nu am mai văzut demult cum arată o bancnotă de 500 de lei. Eminescu rămâne o comoară – enigmă. Niciun traficant n-ar investi în așa ceva. O îngropăm? Moneda de 1 ban, dacă era din aur, devenea cocoșel. Nu se mai apleacă nimeni pe stradă să o culeagă, dacă nu e de 50 de bani. Nici cărucioarele nu pornesc, la „super markatele” din cartier. Neologism. Să pomenesc de caltaboși? De unde? Încă o gaură la curea… Mai e ceva loc până la cataramă! Lăsăm scaunele cu smecta. Să fim optimiști! De la jumatea lunii intrăm în Postul Crăciunului. Pace soro! Frate! Mamă, bunici, mătuși, unchi, veri… Fericiților! Să ne bucurăm de ce avem. Lumânări se mai găsesc! Cine le aprinde? Că aia de la capătul tunelului s-a dus odată cu interzicerea fumatului.
George Mihai