Am observat ca mulți băcăuani nu cunosc semnificația acestei postări.
Dacă îmi este permis o sa va spun o poveste adevărată de wekeend
În anii 88 am fost repartizat în Ardeal. În Sălaj, pe lingă Ip și Trasnea.
Cu repartiție guvernamentala.
Terminasem cu brio o Facultate din Iași.
Asa erau timpurile.
Noi moldovenii mergeam în Ardeal și Ungurii în Moldova.
De ce?
Ca să ne cunoaștem mai bine.
Dar, ce sa vezi frate?
Eu nu am găsit nici un loc, nici o gazda în mijlocul lor.
Am fost primit cu intoleranta în mijlocul lor. Am dormit într-o încăpere a Primăriei, doar cu o soba de teracota și cu un brat de lemne. Și atât.
În același timp, Szabo și Kiraly, doi studenți de la Cluj au fost repartizați în satul meu, după aceleași criterii. Ei erau absolvenți de Medicina Generala.
Și au fost primiți cu bratele deschise de ai mei din sat.
Precizez ca varul meu dulce era Președinte CAP.
Și le-a dat și lemne de încălzit și cal și căruță și i-a invitat și la dansul acasă sa bea și mănânce.
Între timp eu în Sălaj, unde eram repartizat, mâncăm foame și frig”
Precizare!
Maghiar haz nu mi-a oferit mie ca roman, nici pâine, nici sare și nici adăpost.
Concluzie:
Cred, ca unora dintre concetățenii mei li s-a urcat testosteronul la creer, în loc sa se coboare, acolo unde le trebuie.
Adevărul Istoric