Acum câteva zile,fiind într-o parcare,
Lângă un hipermarket,pentru-aprovizionare,
Cum prin apropiere,trecea calea-ferată,
Am deslușit în aer,nuanța sacadată…
Trecea o garnitură de tren,mare convoi,
Ce după-ncărcătură,ducea către …război:
Mașini grele și tancuri și tunuri,ancorate,
Pe lungile platforme-vagoane,înșirate…
Cum din copilărie,un obicei aveam,
De-atunci când trecea trenul,vagoane număram,
Am numărat și-atuncea,ca la comandă…deci,
Din cap până la coadă,găsind vreo…patruzeci…
M-a năpădit pe dată o dezorientare,
Imaginându-mi iadul din depărtata zare,
Unde acei balauri,scuipa-vor foc pe nări,
Curmând vieti și destine în crunte… încleștări.
Cum,doar într-o clipită,tot ce s-a ridicat,
În beneficiul vieții,în timp îdelungat,
Pot deveni,ruină și,tristă amintire
Ce-o va trăi ,decenii,întreaga omenire!
Văzând nenorocirea tenebrului război,
Convoiu-Apocalipsei,trecând pe lângă noi,
Iar noi, ca niște stane,priveam nepăsători,
La trenul ce se-ndreaptă spre lumea de orori…
Voiam să am puterea,stavilă să mă pun,
În calea derulării scenariului nebun,
Ba,dintr-un sipet sacru, un strai de sărbătoare,
Să scot, să-acopăr lumea cu pace și răbdare…
Și-azi simt cum se revoltă, ființa-mi disperată,
Care nu mai suportă minciuna deșănțată,
Că facem totul bine,spre binele oricui,
Chiar de ne punem viața,în slujba răului…
Prostimea e sfidată pe față de cei mari,
Ce stau pe munți de-avere ,de aur ,de dolari,
Și impunând soluții,ce nu le cred nici ei,
O fac doar să se-arate,ca niște dumnezei…
De ce să le permitem,în lumea elevată,
Să ia decizii strâmbe,iar noi s-avem de plată,
De ce nu-i nimeni contra, și…nimic n-are-a cere,
Cum nu girează nimeni…,promisa Inviere…?
Nu vă jucați cu viața,contemporanii mei,
Nu dați total crezare la niște derbedei,
Ce de o viață-ntreagă averi au dobândit,
Vânzându-vă himere,de fapt v-au păcălit…
Opriți orice dispută și pe întreg Pământul,
Deviza “-Pace voua!” sa domine cuvantul,
Și tot ce împlini-veți să fie cu folos,
În numele Credinței și Slavei lui Hristos!
Nicolaie Ionescu
Bacau,iulie 2023