Astăzi, creştinii schimbă veşmântul de lumină,
Căci, azi, Teofania, liturgic, se termină.
Dar Ea se prelungeşte în cel plin de credinţă,
Care smerit imbracă veşmânt de pocăinţă.
Au fost opt zile-n care toti am băut agheasmă
incât păream icoane dintr-o catapeteasmă.
De ne vom spăla faţa în lacrimi şi isop,
Icoana Celui veşnic va fi nouă prosop.
Făgădui-vom, astăzi: vom fi mai buni şi harnici
Şi anii vieţii noastre vor fi timpi mesianici!
De vom trăi cu toţii in pace şi-n iubire,
Tot timpul vieţii noastre va fi spre mântuire.
Noi ştim că facem parte dintr-un popor creştin
Şi Dumnezeu Cel veşnic simţim că e român.
Strămoşii ţării noastre trăiau smeriţi, discreţi,
Iar duhul teofanic ii prefăcea-n poeti.
Tot pruncul ce se naşte în spaţiul carpatin
Primeşte-n el şi darul unui poet creştin.
Azi fraţi cu Eminescu aş vrea să vă numiţi,
Pe Dumnezeu-treimic de-a pururi să-L slăviţi!
Români plecaţi în lume, oriunde vă aflaţi,
Cinstiti pe Eminescu, poetul din Carpaţi!
Ioachim,
Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului