Neamul nostru-i ca nisipul,de pe-o plajă oarecare,
Ce,îl mătură continuu valul uriaș …de mare,
Care-mpins , din larg,tot urcă și acoperă cuprinsuri,
Iar apoi sleit de forță,se retrage în adâncuri.
Lunecând când într-o parte,și-apoi în partea opusă,
Lumii nici nu îi mai pasă,în ce parte este dusă…
Dar…,după o perioadă,de schimbare a mișcării,
El,nisipu-adică lumea-i dus și el,spre fundul mării…
Cum,de fapt se-ntâmpla-acuma,că-n mișcarea de-acel tip,
Au fost duse-n” larg “,cu valul,mii de tone…de “nisip”.
Dar să nu credeți că-n urmă,a rămas vreun gol prea mare,
Că veniră alte tone…de nisip,din larg,din mare…!
Vreme trece,vreme vine,precum și poetu-a spus,
Fără a băga de seamă,ce schimbări s-au mai produs…
Ce-i de remarcat,e faptul,că acest ciclu schimbător,
Denumește slăbiciunea,sub aspectul…primitor.
„Primitor”,a fost românul,de când pe pământ se știe,
Doar că a atins nivelul,regretabil de prostie,
Cum,la toți ce se-adunară,lacomi,din străinătate,
Făr-a sta prea mult pe gânduri,”primitor”,le-a dat de toate.
Dar,mă-ntreb ,cu-un fel de jenă,și, mintea debusolată,
Unde este națiunea românească de-altădata,
Cum,acum vezi pretutindeni,neamuri multe-nfloritoare,
Bogate și elevate,însă…de peste hotare…
Timp în care,noi,românii,și-n trecut,dar…și-n prezent,
Suntem permanent exemplul de rău de pe continent,
De-i nivel de trai,cultură,drepturi,sau.realizări,
Am ajuns ,precum nisipul de pe plaja unei mări…
Nicolaie Ionescu
Bacau,31 martie 2024