Nu mai e o noutate,lumea pare (doar)schimbată,
Însă timpurile-s dure,iar lumea…debusolată.
Disperarea dictaturii,care se vehicula,
Azi, de fapt e-o altă față,însă tot așa ceva…!
Dacă…ieri eram(se zice),izolați de lumea mare…,
Liberă,ne având voie,”s-o tăiem”peste hotare,
Azi,pe capete plecaram,unde nici nu ne-am gândit,
Cică,după împlinire si,un trai mai fericit…
Țara e… o…colonie,nu mai e ca în trecut,
Noi,fiind cobaii fraieri,ce-am distrus și…,ce-am vândut,
Chiar și-acum,mai găsesc unii,de vândut,sau,de furat,
C-am avut cândva de toate,însă pe nimic le-am dat.
Cei ce ne conduc,de fapt sunt,niște hoți la drumul mare,
Ce-au făcut averi meschine,îndesând în buzunare,
Timp în care cei de treabă și…de rând,munceau dement,
Cu salarii de tot râsul,de cum sunt în occident.
În politică e lupta,cum…se aștepta să fie,
Că-n final,unii pe alții,se aruncă-n pușcărie,
Și puțini din ei mai scapă,făr-o zi de condamnare,
Cu diminuate șanse… de-a găsi un loc sub soare.
Cu averea-nchiriată,puțini de mai știu de ea…,
New-York,Londra,Paris ,Viena ,de ce nu…Elveția,
Suntem înșelați, pe față,mereu condiționați,
Nicidecum…,bijuteria,fala Munților Carpați…!
Vă mai spun numai o vorbă…și,după aceea,tac.
Visteria-i doar un petec…,însă culmea,n-avem sac!
Nicolaie Ionescu
Bacau, 6 iulie 2024