Am observat reacțiile cititorilor la articolele recente referitoare la implementarea pistelor de biciclete și a benzilor pentru autobuze în Bacău. În timp ce mulți cetățeni aplaudă aceste inițiative, subliniind că astfel de măsuri sunt semnul unei societăți civilizate și le-au văzut aplicate cu succes în Franța sau Anglia, aș dori să împărtășesc o perspectivă critică asupra modului în care sunt implementate aceste proiecte în România, comparativ cu alte capitale europene.
Am avut privilegiul de a vizita și eu capitale europene unde infrastructura pentru bicicliști și autobuze este dezvoltată, dar cu o notabilă diferență față de situația din Bacău: acolo, străzile au fost extinse și adaptate pentru a găzdui atât bicicliștii și autobuzele, cât și traficul auto. În aceste locuri, măsurile de reducere a impactului asupra traficului auto au fost implementate cu grijă, menținând totuși un echilibru funcțional între toate categoriile de utilizatori ai drumului.
În schimb, în Bacău și în alte orașe din România, am observat că adesea se adoptă o abordare simplistă: se restricționează spațiul dedicat mașinilor pentru a asigura circulația pentru bicicliști și autobuze. Această tendință de a adopta forme exterioare fără a adăuga un conținut adecvat este evidentă și în alte domenii ale administrației publice românești, nu doar în infrastructură.
Consider că este esențial să atragem atenția asupra acestui aspect și să promovăm o abordare mai rațională și integrată în dezvoltarea infrastructurii urbane. Este important să nu ne lăsăm purtați de entuziasmul de a implementa soluții „la modă”, fără a ține cont de specificul și nevoile reale ale comunității noastre.
Îmi doresc ca discuțiile și dezbaterile pe această temă să fie mai profunde și mai constructive în viitorul apropiat.
Nelu