De ce nu au bicicliștii prieteni ?

Sincer, am rămas oarecum încurcat când am vazut entuziasmul cu care anumite persoane susțin și promovează pistele de biciclete din orașul nostru. Am fost surprins să observ cât de multă energie se investește în apărarea acestor piste, uneori într-un mod care pare disproporționat față de realitatea din teren.

Mai exact, am fost puțin derutat de fenomenul întâlnit pe rețelele sociale, unde am văzut o mare de susținători ai ciclismului, adesea cu profiluri extrem de minimale: puține poze, postări limitate și, mai adesea decât nu, un număr extrem de mic de prieteni sau chiar deloc. Aceste conturi, unele dintre ele păreau a fi create doar pentru a susține și a promova un anumit punct de vedere, lăsând impresia că există o strategie organizată, dar oarecum artificială, pentru a crea o imagine de sprijin masiv.

Această observație ridică o întrebare importantă: de ce este necesar ca susținătorii pistelor de biciclete să recurgă la crearea unor conturi false sau să exagereze entuziasmul pentru a-și face vocea auzită? Oare nu ar trebui să fie suficient să ne bazăm pe opiniile și feedbackul real al cetățenilor pentru a evalua succesul și eficiența unor inițiative urbane?

Consider că, dacă adevăratul sprijin pentru pistele de biciclete nu se reflectă în mod autentic și transparent în viața cotidiană, este esențial să ne întrebăm dacă abordarea actuală este cu adevărat reprezentativă pentru dorințele și nevoile comunității noastre. În loc să ne concentrăm pe crearea unor imagini exagerate, ar trebui să ne axăm pe dezbateri sincere și constructive, care să reflecte realitatea și să aducă soluții reale pentru toți cetățenii.

Alexandru Micu