Când,ieri stăteam de-mi rosteam rugăciunea,privirea-mi lunecând pe calendare,
Înscris cu cruce neagră,luni,pe 11(un’șpe),am remarcat că este sărbătoare…
Și-am re-citit,măreața importanță,ce sărbătoarea de-astăzi o avea,
Comemorând cu creștin-ortodocșii,pe Sfântul Mare Mucenic Mina.
Originar din țara egipteană ,pe-atunci supusă Imperiului Roman,
El a ales,Credința întru Domnul,și-a renunțat la viața de oștean.
Retras în ascunzișuri nepătrunse și în deșert cu greu de străbătut,
Credința în Hristos și în Treime(Tatăl-Fiu-și Sfântul Duh),în sufletul curat și-a menținut.
După mult timp cu post și rugăciune,din ascunziș în lume a ieșit,
Ca să arate marea sa credință,în Dumnezeu și Fiul Său Iubit.
Dar,prins de oști,și-ntemnițat pe dată,a fost supus la chinuri și lovire,
Cerându-i-se să îngenuncheze,să recunoască,marea Stăpânire…
Ca fost ostaș a fost tratat aparte,dar El negându-și tot trecutul său,
Trufaș,a susținut în permanență,Credința în Iisus și Dumnezeu.
După un timp de rea întemnițare,a fost ținut în chin de nedescris,
Și ne trădând a Sa credință mare,slăvind pe Dumnezeu…, a fost ucis.
A fost decapitat și ars în focuri,dar rămășițele din trupul Sfânt,
Cei ce-l iubeau,le-au adunat ca Moaște,punându-le-n Egipt,în sfânt mormânt…
Apoi zidind în jurul său,frumoasă Biserică, cu crez în Dumnezeu,
Au închinat locașu-n amintirea-i,cu Hramul cu Prea-Sfânt numele Său.
Și Moaștele au săvârșit ,în vremuri,mulțime de minuni unde s-au dus,
Dovadă fiind că,Mina-Mucenicul,e demn ostaș în ceata Lui Iisus .
Mulți păgubiți sau pierzători de multe,după ce Sfântului Mina s-au închinat,
Găsit-au ce-au pierdut,(prin rugăciune…),iar pagubele le-au recuperat.
………………………………………………………………………………………………………
Puterii Tale ne rugăm ,Mărite și numele Tău Sfânt îl venerăm,
Să ne învrednicești a găsi calea,și toate cele ce le căutăm…
Să ne ferești de greul ce pândește,în orice loc ,și timp,amenințând,
Și de păcatul vieții ce ne-ncearcă,în orice clipă și în orice gând…
Nicolaie Ionescu,
Bacau,11 noiembrie 2024