(ficțiune)
(o rudă mi-a povestit de un asemenea potop,pe unde stă)
Nori negri-tulburii pe cer se-adună și soarele-l acoperă, trufași,
Un vânt puternic prin boscheți dă iama și ploaia șterge urmele de pași…
Și fulgere ,ca zmeii din poveste,scuipă-n décor cu limbile de foc,
Și tunete cutreieră văzduhul,dar nicăieri nu-și mai găsesc alt loc.
Nimeni nu intuiește ce-o să-nceapă,sau cât de greu furtuna va lovi,
Doar animalele-s enorm de agitate,suspicioase-n modul de a fi.
Dar,iată deja plouă cu găleata,iar printre stropi,e gheața cât un ou…
Ce sparg,când cad,acoperișuri,geamuri,amplificându-se-n cădere,cu ecou…
Se-adăpostește-n grabă omenirea,pe unde-apucă,iute de picior…
Și de pe deal ,anapoda, șiroaie,curg,lasând un prăpăd în urma lor,
Cărând la vale tot ce sta în cale,copaci,mașini… și case dărâmând,
Poduri cedează,stâlpii se-ncovoaie,cu-așa putere apele curgând.
Bat clopote-ndelung dar e zadarnic,potopul se arată tot mai rău,
E semn că rugăciunea din Biserici,n-o mai aude-acum nici Dumnezeu…
Și bietele-animale de-oriunde,nu mai au sorț de-a supraviețui,
Le prinde apa ,în a ei vâltoare,ce, nicio forță n-o poate opri.
Acest delir,continuă,de parcă,cineva are-un plan de împlinit,
Vreun greu blestem,sau mare răzbunare,din partea căruiva s-a săvârșit,
Babele fac cruce și mătănii rugându-se aman pentru cei vii…
Bolborosind c-ar fi extratereștrii, cu forțe stranii de prin Galaxii…
Alții acuză nesimțirea crasă,cu care actualii ne conduc,
Mereu cătând soluții fără noimă,de parcă țara este-un biet sătuc.
Și fonduri uriașe se palmează,din ce ar trebui de construit,
Dar iat-acum cum totul se răzbună tot pe cei slabi ,în mod nefericit.
Chiar și curentul s-a oprit de teama,a ceea ce se poate întâmpla,
Cum câțiva dintre stâlpi stau să se rupă,și mulți la număr au cazut deja…
Și tună iar,și fulgere lumină și trasnete lovesc nimicitor,
O groază generală,disperare,nimic nu mai înmoaie răul lor…
Un ceas și încă unul mai durează,acest calvar de film prost regizat,
Doamne ,salvează pe neputincioșii,ce țipă-n gheara morții și se zbat…
………………………………………………………………………….
Ca la un ordin dat de după nouri,coșmarul încetează ,mai apoi
Totul în jur este-un mega-dezastru,toate plutesc în ape și noroi…
Încep s-apară,chiar și salvatorii,să mai salveze ce s-ar mai putea,
Bărci și șalupe ce recuperează,morți,muribunzi loviți de vremea rea…
Dar,suferința-abia acum începe,cum casele jumate s-au pierdut,
Și este frig și ziua este mică,speranțele însă, n-ua dispărut…
Nicolaie Ionescu
Bacau,26 noiembrie 2024