Demult ,cândva ,a fost ca niciodată la unitatea unde am lucrat,
În toiul Sărbătorilor de Iarnă,evenimentul care m-a…marcat.
Pân’ la Crăciun,de mai era…, o țâră și nu mai știu de… cum s-a nimerit,
Că un coleg” ce o făcea pe…Moșul”,fiind plecat,eu l-am înlocuit…
La început a fost mare serbare,cu mititeii celor angajați,
Ce-au recitat și-au spus povestioare,în Club,la spectatorii adunati…
Cum Moș Crăciun, pe-atunci zis…Moș Gerilă,fiindcă nu se credea în Dumnezeu,
Deci,a lui Moș Gerilă-ntruchipare,gătit cum se cerea…,am fost și eu.
După serbare,”s-a luat cuvântul”,cât mai citind,cât mai improvizat,
Iar la final,”bătrânul Moș Gerilă”,la toți copiii,darurile-am dat,
Incolonîndu-i,cum ar fi la școală,nu ocolesc,atât de dragi mi-erau,
Pe când luau punguțele cu daruri,gălăgioși ,pe rând…,si-mi mulțumeau…
Dar,la scurt timp,de-atâta nerăbdare cei ce-așteptau la rând,n-au rezistat,
Înghesuindu-se ,strigând unii la alții,zadarnic să-i strunesc,am încercat…
Din scumpi și dragi,cum mi-au fost pân-atuncea,au devenit enorm de agitați,
“Scos din sarite…de-am țipat la dânșii:”-opriti-vă,micuți ne educați!”
Si-ntr-o secundă-au dispărut cu toții,(fugind,probabil la părinții lor)…,
De am rămas eu singur și cu sacul,dezamăgit și fără ajutor…!
De-atunci am refuzat de-a mai fi …”Moșul”,și cu convingere am spus-o și-o mai spun,
Că este foarte greu cu mari și mici ,obraznici, să fii bun ,răbdător și darnic…Moș Crăciun !?
Nicolaie Ionescu
Bacau, decembrie 2024