Ceva se-ntâmplă împrejur că,iată,
Încet,încet,cu toate relele…
Ce ne domină,chiar și ziua toată,
Își pierd din interes…,problemele.
Parcă vrăjiți,de-o uriașa forță,
Dar nu din droguri,sau licori alcoolice,
Treptat devine inima o torță,
Iar mintea trece praguri logice…
E-o stare de…neliniște plăcută,
Indiferent de vârsta căruiva,
Deja,de dinainte cunoscută,
Care ne cucerește făr-a vrea…
Ne-ndrăgostim,de-orice sau de oricine,
Vedem în toate…,un apropiat,
Și parc-ai vrea ,toți cei de lângă tine,
Să nu se depărteze niciodat’…
Ceva de dinăuntru ne îndeamnă,
Să dăruim și celor mai sărmani,
Cât inima ne lasă…,tot ce-nseamnă
Frumos și bun..la…”cumpăna de ani”.
Văzând,din nou ,rumoare la fereastră,
Puțin mai ai și crezi că te topești,
De drag și dor cum sună-n noaptea-albastră,
Urări și vechi colinde românești.
……………………………………………………..
Și așteptăm, voit,să ne cuprindă,
Chiar de omătul nu dă să se-aștearnă,
„Luați de val „copiii când colindă,
Magia…Sărbătorilor de Iarnă!
Nicolaie Ionescu
Bacau,decembrie 2024