Ca un abur ce dispare lent,la prima adiere,
Sărbătorile de Iarnă,cu vacarmul lor știut,
După zile-ntregi,în care,au ținut urbea-n plăcere,
Terminându-se,ne lasă,gol în suflet c-au trecut…
Nu a fost învălmășeala mare,ce era odată,
De ținea din zorii zilei,până…hăt noaptea târziu,
A fost o încununare,de trăire minunată,
Care nu va fi uitată,așa cum românii știu…
Cu colinde renumite și urări de împlinire,
Ne-am felicitat amicii în pahare înecând,
Neajunsuri,dezacorduri,invidii,ieșiri din fire,
Am uitat de-acele toate,zi și noapte petrecând….
Suntem obosiți la culme,însă cine recunoaște…,
Că, de-ar fi ceva să spună s-o luăm de la-nceput,
Nimeni nu ar sta pe gânduri și-atmosfera ar renaște,
La fel de convingătoare cum a fost,dar…a trecut!
Hai să mergem iar la muncă,că de-acolo luăm banii,
Și-o să ne-ndulcim năduful,poate-apoi,la un pahar…
Dar nu vom uita la sigur,cu-așteptări,ca în toți anii,
Sărbătorile de Iarnă,magic să ne-ncânte,iar!
Un An Bun!
Nicolaie Ionescu
Bacău, ianuarie 2025