Văzând blestem și suferință multă,și-atâta sărăcie-n Țara mea,
Și-atâți români rătăcitori prin lume,leac să găsesc la ele…ce n-aș da…!
Să sune iar clopotele bătrâne,la Putna,la Prislop,la Maglavit,
S-adune pe români la rugăciune,să re devină plaiul întregit…
Dar…,ce n-aș da…?!
Să văd din nou furnale fumegânde,semn că îdestulare am avea,
Să fie iar Tărâmul fericirii,în România Mare…,ce n-aș da…!
Să nu mai fie teamă de războiae,nici umilințe,nici deșartăciuni,
Să împlinim doar ce ne face bine și mai puternici,(de ce nu…)mai buni…!
Dar…,ce n-aș da…?!
Să strălucim precum odinioară,exemplul-n lume,mândră,Țara mea,
Să ne-nălțăm prin liniște și Pace și hărnicie-n oameni…ce n-aș da…!
S-avem Crăciun și Anul Nou și Paște,cu masa plină,cum era cândva…,
Să nu ne mai plecăm ,să nu mai plângem,un singur crez s-avem …,ce nu aș da…?!
Dar…,ce n-aș da…?!
Speranța mea…,iubirea mea…,chiar viața mea…,
Dar…,ce n-aș da…?!
Nicolaie Ionescu
Bacău 26 ianuarie 2025