În definiția cuvântului coșmar,se zice…”vis urât care te-apasă,
Și te sufocă…,parcă ân zadar ,încerci să scapi,că el,tot nu te lasă”.
Și.m-am gândit,tot cam așa-i la noi ,visul urât ce nu se mai termină,
Fiind obligați de cei ce ne conduc,să suferim făr-a avea vreo …vină.
………………………………………………………………………….
Ieri,cănd mergeam pe-o stradă din oraș,de-unde puteam vedea calea ferată,
Tocmai am observat trecând spre nord,un tren-convoi,cu-o sarcină…ciudată.
Vagoanele-platformă,se-nșirau,sfidând pe cei care priveam spre ele,
Împovărate ,înfiorător,scrâșnind pe șine,sub armele grele…
Tunuri și tancuri,parc-amenințând,amfibii și mașini din fabrici scoase,
Dădeau de înțeles unde se duc,de-acel balaur de pe șine,trase…
Le duc spre nord,spre linia de front,s-ajute țara ce ne e vecină,
S-o mai lungească cu înc-o zi de foc,pe calea ce-o transformă în…ruină.
Cum,după drumul lung,întortocheat,acolo-unde probabil vor ajunge,
Vor umezi pământul înghețat,cu vieți,cu lacrimi și…,cu stropi de sânge.
Acest scenariu trist ,în scenă pus,de marile gândiri occidentale,
E răzbunarea celor din Apus,la vechile înfrângeri mondiale…
Iar noi,ce pân-acum ne lăudam,că suntem națiune credincioasă,
Ca la comandă-am devenit voit,teaca din care sabia e scoasă.
Sortiți pieirii,fără niciun rost,am dat pe gratis ,punând tot pe tavă,
Din colosul vapor impunător,naivi cum suntem, am ajuns…epavă.
Și,chiar de ne-am dat seama că,greșim,continuăm,să mergem tot spre moarte,
Ca și cum altă cale n-ar mai fi,decât precum acei din miază-noapte…
Probabil Dumnezeu ne-a condamnat,că ne-am ucis bătrânul președinte,
Și-astfel “țara de basm”…ne-o va schimba, în țară-martir…,a celor…fără minte!
Astfel de trenuri sigur,vor mai fi,convoaie lungi,ce duc mașini și arme,
Cât vom avea în țară vânzători… și tradători… și un popor ce doarme…!
Nicolaie Ionescu
Bacau,martie 2025