Primul pas pentru repunerea in practica a Testamentului lui Petru cel Mare – si-l mai aminteste cineva? – a fost facut: Federatia Rusa a anexat Crimeea. In Transnistria, soldatii rusi marsaluiesc pe strazi, in Georgia si Gagauzia se agita steaguri si se striga slogane pro-ruse.
Analistii emit ipoteza interventiei trupelor ruse in Ucraina, emisari de la Moscova fac drumuri dese la Budapesta, zgândarind si sprijinind grupurile si partidele cu gânduri revansarde de a trece de la vorbe la fapte in Transilvania. NATO face manevre, de mult planificate (!) in Polonia si in Marea Neagra, la care participa si România.
Nu sunt panicat, nici defetist, insa ratiunea imi spune ca domnul Traian Basescu, presedintele tarii, este extrem de optimist, asigurând populatia ca nu se pune, deocamdata, problema unui razboi in zona. Nu trec nici doua zile si vine cu un paragraf din Testamentul lui Petru I: “A se intinde (Rusia – n.n) neincetat catre Nord pe marginea Marii Baltice si catre Sud pe marginea Marii Negre(…).
Nu o spune clar, dar emite o ipoteza, insa ipoteza vine de la seful statului, care, sigur, este mai informat decât noi, iar eu vin si ii reamintesc presedintelui un alt paragraf- articol din visul tarului, care a condus Rusia peste 50 de ani: “A se amesteca (tot Rusia – n.n) in toate pricinile si dezbaterile din Europa, mai vârtos in acele tari care fiind mai in apropriere, intereseaza mai cu seama”.
Tarile europene, cele mari cu precadere, la fel ca si in ultimul mare razboi sunt nehotarâte, fiecare cu interesele sale si se marginesc doar la condamnarea gestului Rusiei de forma, iar SUA sunt departe. Pe “tarul” Putin nu-l intereseaza bâzâitul europenilor, el stie ca petrolul si gazul sunt la el, si fara gaz nu se misca nimic, iar “acasa” el comanda, el executa. Bine ar fi sa fie bine, dar nu cred!
Dumitru Rastoaca