Sunt mâhnit de cele întâmplate la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean Bacău, în seara de 2 aprilie. A venit în vizită la noi o prietenă stabilită de mult timp în Germania. La un moment dat a început să se simtă rău. I-am luat tensiunea. Avea 18. Apoi 19. A ajuns la 20,85. Am hotărât să mergem cu mașina personală la Urgențe. Am ajuns la ora 20.35. A fost preluată de către o asistentă, căreia i-am descris simptomele. Pentru că prietena mea vorbește românește, nu mi s-a permis să o însoțesc. Erau mulți aparținători care așteptau și de la ora 16.00. Timp de 5 ore am insistat să aflu ce are, cum se mai simte. M-am adresat unei alte asistente, îmbrăcată în bleu, care mi-a spus că i-a făcut o injecție și o electrocardiogramă, dar nu poate să spună mai mult, până nu vine medicul. M-a frapat și răspunsul asistentei la solicitările mele: „Nu v-ați uitat în buletinul ei? Are 80 de ani!” De când este asta o vină pentru îndeplinirea corectă a actului medical? A fost pusă să semneze, pe proprie răspundere, că se simte bine și părăsește spitalul cu mijloc de transport personal. Până la ora 01.23, când i s-a eliberat fișa de externare, nu a văzut-o niciun medic. Păcat că prietena mea pleacă din țără, cu o așa mare dezamăgire, față de atenția care li se acordă celor în vârstă, de către sistemul nostru medical. Atât am avut de spus, cu o mare mâhnire!
Dan Mandrea