Mă întreb așa-ntr-o doară,
De războiul,o să-nceapă,
Câți de-ai noștri o să moară,
Câți vor mai avea o groapă?
Între cei doi dinozauri,
Ce din guri vor scuipa foc,
Cred că v-ați dat bine seama,
Că noi suntem …la mijloc…!
Nu contează dintre fiare,
Care mai tăios va fi,
Neamul nostru va dispare,
Oricine va dobândi.
Cu o noua încleștare,
Nu știu dacă-i de jucat;
În conflicte nucleare,
Nimeni nu e câștigat.
Pentru mine,nu mi-e teamă,
Teamă mi-e pentru copii,
Victime în marea dramă,
Cu final de-a nu mai fi.
În zadar apoi regretul,
Pentru răul petrecut,
Chiar de-ncetul cu încetul,
Tot va deveni trecut.
Chiar de-și vor primi pedeapsa,
Marii Ași beligeranți,
România și românii,
Vor fi cei mai mari pierdanți.
Citesc zilnic în ziare,
Văd pe mici și mari ecrane,
Cum se-aprind mereu mai tare,
Minți și inimi inumane.
Potoliți-vă nemernici,
Dacă nu aveți ce face!
Cât ați fi voi de puternici,
Mai lăsați-ne în pace!
Nu vrem să trăim cu teamă,
Și de scut n-avem nevoie,
Nu mai vrem o altă dramă,
Și o alt-Arca-a lui Noe.
Vrem o viață liniștită,
Cu Apus și Răsărit,
Într-o țara renumită,
Un tărâm de toți iubit.
Nicolaie Ionescu
Bacau,06.12.2018