Eu,sunt un simplu cetățean,
Ce văd în politician,
Un seamăn ce români- vor,
Să fie-un timp în fruntea lor.
Trecând partea procedurală,
Ajuns acolo-n Capitală,
Incepe sa-umble la butoane,
Și să împartă-n jur jargoane.
Și-așa sfideaz-o națiune,
Ce nu-i tocmai înțelepciune,
Precum nu-nseamnă să fii dur,
Să-i faci penali pe toți din jur.
Hiba e faptul ca aleșii,
Devin pe data ne-nțeleșii,
Și renunțând foarte ușor,
Își văd doar de confortul lor.
Ce-ar fi ,de-ar fi numai atât,
Dar poate fi și mai urât,
Că siguri de de mandatul lor,
Unii gândesc umilitor.
Și de-ndrăznesti sa spui ceva,
În sensul de a-i critica,
Să te ferească Dumnezeu,
De-așa ceva scapi doar cu greu.
Exemple sunt multe de dat,
De respectivii cu mandat,
Și, ți se pare infinit,
Până să-i fi înlocuit.
Culmea-i că,nu o spun doar eu,
E vreunul cu atât tupeu,
Că la finalul de mandat,
Nu se mai dă nicicum plecat.
Ca și cum e-un drept al lui,
Să-nțepenească locului,
Ne mai gândind de două ori
Să tragă importante sfori…
Doar că-ntr-un timp, prea demodat,
E și el marginalizat,
Dar… propulsat în locul său,
Unul…,posibil și mai rău.
C-așa afost poporul meu,
Făr de-nțeles,călăul sau;
Lucru ce e de ne iertat,
Și merită ce-i s-a-ntâmplat.
Nicolaie Ionescu
02.01.2019