Verva Sărbătorilor de Iarnă,
Ca un soare blând a asfințit,
Și căldura ei de se mai simte,
Într-un colt de suflet molesit.
Universul forfotind de viata,
Cu decorul de invidiat,
Ce-ncepea devreme dimineata,
Si sfarsea-n tarziu-ntunecat,
Peste noapte,ca intr-un scenariu,
Unde cand regizorul s-a stins,
Si-a schimbat si firul povestirii,
Doborat de crivat si de nins.
Mai sunt insa cazuri izolate,
Cu-instalatii licarind clipit,
Unde sunt familiile plecate,
Si,probabil nu au revenit.
Vindecand si-aceste rani trecutul,
Incet totul intra in normal,
Dar se simte-n toate inceputul,
Unui alt scenariu estival.
Nicolaie Ionescu
09.01.2019