Draga mea Desteptarea,
Iti scriu din indepartata Canada, suntem departe, iar când incercam sa ne apropiem, suntem indepartati, alungati…Planificam o vacanta in Bacau, orasul nostru natal, si ne-am gândit sa participam la ceva intâlniri culturale.
Noi vorbim româneste acasa si incercam sa promovam tot ce este românesc: cultura, obiceiuri, frumuseti ale tarii. Dupa o cautare pe net, am gasit ca biblioteca orasului organizeaza diverse intâlniri, citire de carte, recitari de poezii si m-am gândit ca ar fi ocazia perfecta pentru noi si copiii nostri. Am trimis un e-mail, am asteptat, insa niciun raspuns, pâna la ora actuala.
E posibil sa dureze mai mult, mi-am spus, insa data se apropie, atunci or fi alte motive pentru care nu suntem acceptati? Dar, ce sa mai zic de cei din familie si cunoscuti, când testez terenul sa vad ce am putea face, daca ne intoarcem, toata lumea imi zice nu, nu veniti, stati acolo, ca-i mai bine. Eu nu zic ca nu-i bine, dar dupa ceva timp, simti nevoia sa stai mai mult decât intr-o vacanta, sa stai mai mult cu familia, copiii sa profite de bunici si veri.
Ultima data când am fost in România, am remarcat ce mult par alb are sora mea printre parul brunet care-i inconjoara fata, parintii imbatrânesc, sunt bolnavi. Am refuzat sa pun vopsea pe par, in ideea ca or sa vada si ceilalti ca timpul trece, or sa realizeze ca ar fi mai bine sa vada copiii in fiecare zi, saptamâna si nu o data la doi, trei ani.
Nu ma astept la o minune, dar poate reusim si noi sa fim implicati in viata sociala a Bacaului, incercam sa gasim motivatii pentru copiii nostri care nu vor sa se intoarca. Ce sa mai spun decât ca partea materiala nu inseamna mai nimic, ce conteaza sa ai un serviciu bun si bani, daca nu ii ai pe cei apropiati lânga tine.
Multumesc din suflet si o zi buna.
Georgiana Moscu Popa