În seara când s-a inaugurat monumentul „România Biruitoare” din Parcul Catedralei a fost multă lume, bunici, părinţi, copii. Pentru mine a fost un moment frumos, înălţător, s-au spus cuvinte care mi-au mers la inimă, istoria noastră, istoria adevărată, nu aceea mistificată de politicieni, în funcţie de interese, ne-a fost spusă de istorici cu ştiinţă de carte, chiar şi unii din Guvern au lăsat apartenenţa politică, „directivele”, şi au vorbit publicului de eroii noştri, de sacrificiul lor, de faptul că România Mare din 1918 a fost din nou ciunțită de Stalin şi Hitler, astfel că generaţiei de astăzi, celor de mâine le revine misiunea istorică să (re)înfăptuiască ceea ce Regele Ferdinand I şi Regina Maria ne-a lăsat: o Românie Întregită. Preşedinta asociaţiei care a avut iniţiativa ridicării acestui monument în Bacău a spus acolo, la inaugurare, că monumentul este moştenirea noastră pentru generaţiile viitoare, însă, din păcate, nici n-a trecut o săptămână de la inaugurare şi a fost nevoie ca monumentul să fie înconjurat cu o bandă protectoare, deoarece mulţi dintre bunicii şi părinţii care merg în parc cu nepoţii şi copii nu au reţinut că acest frumos şi sugestiv monument este şi pentru generaţiile viitoare, lăsând copiii să se joace pe diferite componente ale statuilor. N-au înţeles, îmi pare rău, nu vreau să generalizez, însă aşa se întâmplă, în loc să-l viziteze, ca pe un muzeu, că este un muzeu al istoriei noastre, îl vandalizează, în loc să le explice ce înseamnă fiecare placă, fiecare cuvânt, fiecare an şi localitate de pe monument, îi îndeamnă să-l excaladeze, să se urce cu încălţările pline de noroi pe plăcile cu înscrisuri. Cei doi regi ai României au fost plasaţi la nivelul solului tocmai pentru a fi mai aproape de noi, să-i putem atinge, să vorbim cu ei, nu să-i scuipăm sau murdări. Acea bandă de protecţie este o palmă peste obrazul nostru şi trebuie să dispară imediat. Cum trebuie să dispară şi acel hidos horoscop din dreapta monumentului.
Andrei Pavalache, strănepot de erou