Am avut ocazia, anul acesta, de a calatori, pentru prima data, in Italia. E o tara care m-a fascinat prin istoria ei, prin cultura ei si, mai ales, prin viata traita mai aproape de Divinitate.
Am vazut, in partea de nord a tarii, peisaje incredibil de minunate, care pur si simplu iti taie respiratia, am cunoscut oameni simpli, apoi, am pasit cu sufletul plin in Basilica di San Pietro si am respirat aerul sfânt de la Vatican. O lume aparte, ireala parca.
Totodata, nu am ratat ocazia sa explorez si metropola Roma. Un oras plin de vestigii, palate, gradini imense, de turisti, dar, din pacate, si de gunoaie, lipsa de civilizatie, cu atmosfera sufocanta, strazi murdare, cladiri jupuite si piatete pline de vânzatori ambulanti galagiosi. Asa ca nu am avut cum sa nu compar aceasta mare capitala cu micul nostru Bacau.
Si, de aceea, va scriu. Am ajuns la o singura concluzie: si acasa e bine. Credeti-ma pe cuvânt! N-om avea noi mari puncte turistice, castele impozante sau mai stiu eu ce puncte de mare interes, dar, la capitolul curatenie, suntem cu mult, mult inaintea lor. Chiar…!
Ati vazut ce frumosi sunt trandafirii din parc? Dar explozia de culoare vie a florilor, interesant aranjate in acele jardiniere din centru, ati observat-o? Eu asta am remarcat, la intoarcere, si, mai ales, lumina din noi, bacauanii. Credeti-ma, ca stiu ce spun.
Adriana Pâslaru