În speranța că spunând-o, Cel de Sus,va auzi,
Faceți-vă timp o clipă,rugăciunea a-mplini,
Dar de veți simți că totuși ruga nu e auzită,
Cu smerenie profundă,să fie din nou citită.
Doamne,suntem deopotrivă,condamnați la grea-ncercare,
Că dușmanul vieții noastre,ne-a pus tuturor gând rău,
Și-a trimis oști nevăzute,să ne calce în picioare,
Și de-aceea cerem ,Doamne,smeriți,ajutorul Tău.
S-a lăsat asupra noastră,boală fără leac se pare,
Secerănd la întâmplare,copii,tineri și bătrâni,
Cimitire cresc în număr și devin ne-ncăpătoare,
Și ca semn al neputinței,șovăie marii stăpâni.
Ceea ce doar în Istorii,despre-așa ceva se scrie,
Denumiri pe care lumea,părea că le-a și uitat,
Sănătoșii și bolnavii,azi vorbesc în pandemie,
De recordul în decese,zi de zi înregistrat.
Ne-am împotrivit voinței, dreapt-ar fi a Ta mânie,
Recunoaștem că păcatul și trufia ne-a cuprins,
Dar îndură-Te,Stăpâne,iartă tot ce-am greșit Ție,
Și ne scoate din vâltoarea deznădejdii ce ne-a-nvins.
Doamne-al milei și-al dreptății,al iubirii și-al iertării,
Cel ce-ai ridicat al lumii ,greu și-nrobitor păcat,
Curmă, Doamne-ntreg blestemul,ca în noaptea Învierii,
Să aflăm luând lumină că Hristos a Înviat!
Nicolaie Ionescu