Nu mă dau a fi mare pescar,dar pescuitul a fost una din metehnele vieții mele,chiar dacă această mare pasiune,mi-a umbrit uneori ființa,necăjind și pe cei apropiați.Trăind,însă,o viață,între doua cursuri de apă,cu greutate pe harta națională,Siretul și Bistrița,cum să fiu tocmai eu, altfel …Acesta fiindu-mi C.V.-ul,s-a făcut într-o zi de luni , pe la doar patru de dimineață,am luat ce era necesar și m-am dus,cu gând să dau lovitura,pe lac la Galbeni.G.P.S.-ul zice că acolo ar fi ca locație,Faraoani…,dar acest lucru nu-mi dă de gândit…Când am ajuns,zorii deja mijiseră.Am parcat limuzina,am luat bucată cu bucată,toate elementele ce completau inventarul și,m-am instalat confortabil.După,vreme îndelungată timp în care mi-am ținut în frâu,multe porniri,iată-mă eliberat,cu adevărat în sânul naturii.Ceva obișnuit,natura în vervă,totul mișcător,plin de culoare,plin de ciripituri și alte zgomote diurne,cum stă bine,unui asemenea colț de Rai.
Fără să imi dau seama,gândurile mi-au rătăcit cumva spre un regret care tocmai constata cât este de scurtă viața…!
Ce am reținut,a fost între altele și puzderia de confrați ai mei(pescari),care au apărut și s-au desfășurat respectând distanțarea socială,legal,pe malul lacului.
Am mai reținut ceva,nu știu dacă am mai scris despre asta…am rămas,neplăcut surprins,de resturile,de la hârtii de pachete de țigări,pahare,până la resturi de sticle din plastic de marimi,culori și forme diferite,aruncate fără reținere,din răutate sau ,prost gust, care laolaltă nu dau un aspect tocmai frumos locului.Ceva imi spune mereu că,nu se face tocmai ce trebuie,pentru a educa asa cum ar fi necesar,în special,tânăra generație,care cumva acum ajunsă la maturitate tocmai acum,se încadrează fără menajamente, la capitolul …repetenție.Nu bravez,fac însă precizarea,că asa cum de fiecare dată în timpul care a treut,am adunat ce am vazut și cât mi-a permis timpul.Si mai dezamăgit am fost când am văzut că fel de fel de resturi,îndeosebi sticle,deja faceau paradă,în șuvoiul ce-mi trecea prin față,curgând,odată cu apa,spre canalul de aducțiune.Urât!De ce să mai întreb care sunt autorii…?Poporul român,acela care până mai deunăzi,era renumit ca harnic și primitor!Și de ce nu,civilizat!
Ce spun domnii Profesori,despre educația foștilor elevi,de ce nu mai sunt oare acele ore de dirigenție,care tocmai au fost…scoase din programele școlare,ce spun părinții despre odraslele, copiii lor,azi ditamai românii,ce spun ei înșiși,românii despre ce crede lumea azi,despre ei?
Nimic nu mai este …,cum trebuie.Suntem corigenți la toate,începând cu nivelul de trai,educație…ceea ce reprezentăm fiecare în parte și tot unitar.
Nu se poate merge mai departe așa!Ceva trebuie să se schimbe!Și totul trebuie să înceapă cu acei mici,modelându-le din fragedă pruncie,calitațile de om!Apoi,în familie,apoi în școală,astfel ca la absolvirea primei forme de învățămât,să putem spune convingător,că da, asta am dorit și am obținut!Nu greșesc,absolut nimic ,afirmând că simt,cel puțin ,că totul a devenit un coșmar.Dar pot oare să mă las doborât de o asemenea convingere,chiar nu putem să îndreptăm nimic…?
Un fost director,în clipe grele,în fabrica în care am lucrat,referitor la colectivul pe care tocmai îl aduceam în discuție îmi preciza,că nu poate schimba o fabrică pentru un om,care eram eu,ci,trebuie să mă schimb eu,după…cum este colectivul…!Așa o fi indicat și,bine și acum?
Sunt ferm convins,că boala socială este determinată,declanșată de lipsa de educație,de mizeria morala a societății,așa cum boala ca simbol al lipsei de sănătate,este urmare a mizeriei fizice,care abundă pur și simplu ,între noi.Asta ,ca să vedem care este atât proveniența Covid-19,dar și faptul ca nu se poate pune capăt acestui ne dorit fenomen,numit pandemie.
Nicolaie Ionescu-pescar,
Bacau,10.06.2020