Cred că știți la ce mă refer. Și fac apel aici către toate instituțiile și autoritățile competente să ia totuși o decizie pentru a desecretiza această… anonimizare, cum se numește pompos. S-au afișat rezultatele la Evaluarea Națională. Se vor afișa, săptămâna viitoare, și cele de la Bacalaureat. Avem și anul acesta în județ 22 de copii de 10, vom avea sigur și la Bacalaureat la fel, dar vedem doar niște coduri individualizate, o listă de numere banale afișate pe toate aplicațiile și postările posibile. Unde mai e bucuria copilului de a se mândri cu munca lui de ani în școală? Unde mai e „panoul de onoare” al elevilor noștri cei mai buni? E meritul lor să li se recunoască performanța, dar și datoria noastră de a-i face cunoscuți. Când iei un examen național cu media maximă e o adevărată mândrie. O mândrie pentru elev, pentru părinții lui, pentru profesorii care l-au pregătit, dar și pentru noi, comunitatea. De ce ascundem numele în spatele un cod sec? Asta nu înțeleg. Credeți că în asta constă marea protecție a datelor? Cu ce a greșit elevul bun, merituos, responsabil, muncitor, pentru a-i fi protejată identitatea? Să protejăm ce? Că e bun? E un pericol asta? Le furăm bucuria, credeți-mă. Am văzut că jurnaliștii au vorbit cu ei, i-au întrebat chiar și pe părinți ce părere au despre această decizie, care… apropo, s-a luat așa, peste noapte, dintr-o dată, în plin examen…, și cu stupoare am citit că nimeni nu ar fi chiar atât de deranjat de faptul că nu se afișează notele cu nume și prenume. Serios? Haideți atunci să întreb altceva: de ani buni, acești copii sunt premiați, pe merit și e foarte bine asta, de Ministerul Educației, de primărie, de autoritățile județene, chiar și de firme private, cum a fost și anul trecut de exemplu. Se făcea frumos și o poză de grup, aveam și noi cu ce ne mândri, cu ce ne lăuda, copiii erau și ei mândri, puneau poza respectivă pe rețelele de socializare, luau ziarul și se bucurau, alături de mama, bunica și verișoara, că au apărut în presă, că lumea îi felicită. Acum ce se va mai premia? Niște coduri? Sau am decis să ascundem adevărata valoare, doar pentru a pune batista pe țambal în cazul celor care abia reușesc să ia aceste examene? Vă vorbesc în calitate de părinte, care a avut un copil de 10 la un liceu de prestigiu din Bacău, dar care mai are încă unul, în clasa a VII-a, și care, ca și fratele său, vrea să ne bucure pe toți cu performanțele lui școlare. Să ne bucure, dar și să se bucure el, așa cum a făcut-o și cel mare, la vremea lui. Pentru un copil contează foarte mult. Nu credeți că e normal să gândească astfel, dragi diriguitori ai Educației? Mai reflectați un pic, vă rog, înainte de a lua decizii radicale.
Cornelia V.
PS: Sunt convinsă că sunt în asentimentul multor părinți aflați în aceeași situație cu a mea!