Supuși la grea și lungă încercare,
De vremurile-amare,tumultoase,
Traite cu regim de izolare,
Și pierderi uriașe,dureroase,
Plătit-am scump,făr-a avea vreo vină,
Și ne-ntrebați,de greu-l putem duce,
Și făr-a ști cărarea spre lumină,
Pe-umeri cărând…,nemeritata cruce.
La capătul răbdării am ajuns,
Sătui fiind,de marea suferință,
Și de-ntrebări ce neavând răspuns,
Amplificau imensa umilință…
Marea speranță,însă,n-a pierit,
Ci,sufletul ni l-a aprins mai tare,
Și iată-ne-auzind într-un sfârșit ,
De așteptatul zvon de relaxare.
Nicolaie Ionescu
Bacau,13.05.2021