Azi,în lumea ortodoxă,este sărbătoare mare,
Ziua nașterii Mariei,cea mai sfântă-ntre fecioare ,
Inima creștinătății ,de Dumnezeu Născătoare.
Sfânta noastră legătură,cu a Cerului Putere,
Ce, la Fiul ei se roagă,pentru-a lumii mângâiere.
Fiindcă această Sărbătoare,de Sântămăria mică,
N-o trăim cum se cuvine,ci cu suflet strâns și frică,
Fiind toți sortiți pieirii de cea mai cumplită boală,
Dinspre nevăzut pornită,sau dintr-o mare greșeală.
Crunt loviți de pandemie,suntem fără ajutor,
Sub priviri ne mor bătrânii,dar și prunci și tineri mor…
Nu știm bine ce se-ntâmplă,unde lumea se îndreaptă,
Câți din noi ,pieri-vom încă ,ce coșmar ne mai așteaptă…
Diavolii,ne stau în coastă și ne-amenință mereu,
Nu au milă pentru nimeni,nici teamă de Dumnezeu,
Preoțimea face slujbe,însă ruga e-n zadar,
Ori credința ne e mică,ori imens e-acest coșmar…
Azi,când în lumea creștină,este Sărbătoare Mare,
Cavaleri-Apocalipsei,răi,o calcă în picioare,
Poate ăsta li-e și scopul,pe-nțelesul tuturor,
De Iisus să ne despartă și să le fim slugă lor…!
Maică,ești speranța noastră,roagă-te Fiului Tău,
Să alunge fiara morții,să îndrepte ce e rău,
Pe vrăjmași să-i pedepsească,fiindcă ne doresc pieirea,
Și de liniște și pace ,să-aibă parte omenirea!
Să serbăm cum se cuvine,în tot timpul ce-o să vină,
Sărbătorile de suflet,din credința-ne creștină.
Nicolaie Ionescu
Bacău,08.09.2021