Cu-atâta încordare,ce ține de-ani la rând,
N-am mai văzut cocorii,sau berzele plecând,
N-am mai văzut mari cârduri,în V-uri cum se-nșiră,
Îndreptându-se spre locuri ,de-unde ,de fapt,veniră.
Timp de o vară scurtă,dar ca un iad, arzândă,
Cu teama că oriunde,covidul e la pândă,
Noi,aștia mai în vârstă,am stat cuminți acasă,
Cătând un iaz cu sălcii,sau nuci cu umbră deasă.
Desigur,cei mai tineri,s-au avântat la mare,
Nicigând să ia în calcul,vreun risc de infectare,
Dar cu venirea toamnei,de parcă la comandă,
A-nceput valul patru…,cu iz de propagandă…
De asta și uitarăm,de berze,de cocori,
Și de-alte călătoare,ce-au dispărut sub nori,
Lăsându-ne în urmă,cu griji care apasă,
Cu-o toamnă cu capricii și-o iarnă friguroasă…
Suntem deja în toamnă,septembrie-i jumate,
Și două sau trei zile de școală ne desparte,
Nu știm,însă,de țâncii amenințați de boală,
Mai au curaj,putere sau chef de-a face…școală..
Se spune-n plus,că toamna se numără bobocii;
Boboci ne-având , românii numără mormolocii,
Dar, nu mai iau în seamă ,nici virusul,nici chinul,
În curâd strângem via și deci…apare vinul!
Nicolaie Ionescu
10.09.2021