Parcă ieri,stăteam în poartă,la taclale cu vecinul,
Că,din nou în damigene,începu să fiarbă vinul…
C-așa e de când se știe,când schimbăm ora spre vară,
În plus de cele știute,fierbe vinu-a doua oară…
A trecut vremea ca gândul,mai cu boală,mai cu teamă,
Și, dac-au mai fost restricții,puțini le-au mai luat în seamă.
Deși ,cum cele-auzite,din cei libertini din fire,
Mulți au fost răpuși de boală și-azi le fac… de pomenire!
După vara,zic eu scurtă,dar cu zile arzătoare,
Când puzderie de lume,s-a îngrămădit …la mare,
Invadând tot Litoralul,în știutul stil…monden,
La cules de paparude ,doar în slip și sutien…
Iată că,veni iar toamna,însă de această dată,
Nu numai cu bunătățuri cum venea ea altădată,
Ci,cum se preconizase,în sezonul estival,
Și cu blestematul virus,teroristul mondial.
Nu-i de glumă,e o dramă cu actori care se sting,
Nu din roluri ci,din viață,de pe efemerul…ring.
Cu regrete și cu lacrimi,în sufletul tuturora,
Cei care mai sunt și-acuma,vom da iar în urmă…ora.
………………………………………………………
Tocmai ce-mi spunea vecinul,cu un aer de expert,
C-a văzut în damigene,vinul nou c-a stat din fiert,
Dar,că,degustând licoarea,rozalie din pahar,
A simțit parfumu-n gură,însă gustul…e amar!
Nicolaie Ionescu
Bacau,29.10.2021