Demult,demult,s-a întâmplat odată,
Cum locuim noi la etajul trei,
Să fie într-o zi casa călcată,
Surprinzător,de câțiva șoricei…
Și cum știam ce pagube-nsemnate,
Îți pot produce,micile potăi,
Cu cea mai mare seriozitate,
Am făcut tot,pentru-a scăpa de ei…
Din start,să nu pierd vremea de pomană,
Întâi, apartamentu-am etanșat,
Iar mai apoi, am pus câte-o capcană,
Pe unde drăcușorii (șoriceii)au umblat.
Degeaba însă,dac-am pus capcană,
În mintea lor și-or fi închipuit,
C-am pus momeala să le fac pomană,
C-au mâncat tot ce-am pus …și au fugit.
Cerut-am ajutor la Primărie,
Dar am primit răspuns recomandat,
Că nicidecum nu pot să intervie,
Că e domeniu(ca să vezi)…privat.
Am apelat,atunci,în disperare,
La niște buni amici,printre urbani,
Dar mi-au răspuns că nici ei n-au scăpare,
Că la subsol au zeci de șobolani.
Din întâmplare,de-am ieșit din scară,
Cu gândul să duc sacii cu gunoi,
La primii pași ce i-am făcut afară,
Ieșitu-mi-au în cale, trei pisoi.
Aceea a fost clipa norocoasă,
Ademenind ,pe unul dintre ei!
Și viața deveni din nou frumoasă,
Că unde-i mâță,nu sunt șoricei.
Dar ce să vezi,îndată ce pisoiul,
În grupul de amici iarăși l-am dus,
Am constatat că mi-a lăsat, cotoiul,
Toți puricii pe care-i avea-n plus .
Nicolaie Ionescu
Bacău,02.11.2021