Urâte timpuri mai trăim,incomparabil,mult mai greu,
Și de n-o fi încă mai rău(să ne ferească Dumnezeu!),
Aproape că eram convinși,că din trecut am învățat,
Și nu se va mai repeta,ce lumea încă n-a uitat.
Credeam că ne-am civilizat,că am atins acel nivel,
Când orișice s-ar întâmpla,putem să rezolvăm altfel…
N-a fost ,nu e ,nici nu va fi,ce-am fi voit a fi real,
Și, deja pare-a fi-nceput,mega-conflictul mondial.
Nici încă nu s-a terminat,teroarea monstrului Covid,
Ce-ntreaga Terra-a-ngenuncheat,doi ani chiar și…de genocid,
De-am îngropat în negri saci și fără “Tatăl Nostru” spus,
Nepoți,copii,părinți și frați,ce-n lumea drepților s-au dus,
C-a început alt genocid,de-aceiași diavoli regizat,
Care se cred nemuritori,fi-le-ar tot neamul blestemat,
Și hărții lumii dându-i foc,prin foc și pară au trecut,
Nevinovatele făpturi,de la bătrân la nou-născut…
Ce s-a zidit în zeci de ani,într-o s’tămân-au făcut scrum,
Și trupuri tinere au ars,precum blindatele pe drum,
Spitale,creșe,Prefecturi,școli,internate,Primării,
S-au prăbușit acoperind,sub ruine zeci de ființe vii…
Și încă nu s-a terminat pericolul de-un nou calvar,
Că-alți globaliști,cu alți șacali,vociferează la hotar,
Cu ochi de-acvilă ,prădător și dinți setoși ca de moroi,
Cu oarbe minți de criminali,văd în orice prăzi de război…
Rușine lor,neam de bastarzi,ce-au doborât ce n-au zidit,
Ce-au bombardat ,ce-au sfârtecat,ce au distrus ce n-au iubit,
S-aleagă praful de averi și bani murdari și de ei toți,
Ajungă-n Cer rătăcitori,cerând iertarea celor morți.
Dar poate dare-ar Dumnezeu ți n-or ob ține ce-au visat,
Ei înșiși pradă ajungând,în Iadul,chiar de ei fondat,
Și pe Pământ s-o înălța în fala Universului,
Raiul pe care l-au promis ,Iisus Hristos și-aleșii Lui.
Nicolaie Ionescu,
Bacau,15.03.2022