(Viața noastră unde este,spuneți ce-ați făcut cu ea?!)
Mulți își mai aduc aminte,de Cenaclul Flacăra,
Pe stadioanele din țară,câtă lume aduna,
Cocoțați pe balustrade-nghesuiți ,într-un picior,
Întrupând cu-artiștii scenei,uneori un singur cor…
În acele timpuri grele,când munceam cu-adevărat,
Zi și noapte în trei schimburi,deseori și de sabat,
Un asemenea spectacol,cu o noapte de cântat,
Nici acum,după decenii ,cei de-atunci nu l-am uitat…
Cum a fost el Păunescu,după unii,un lingău,
După alții un obraznic cârtitor și cu tupeu,
Cert e că avea valoare și-a știut mereu ce vrea,
De, și-o noapte-audiența , împicioare o ținea…
Când slugarnic,ciupind struna,aplecat pân’ la pământ,
Când un îngâmfat ,cu capu-n nouri și cu nasu-n vânt,
Chiar de însuși dictatorul,uneori apreciat,
Alteori,trimis la dracu,cu Cenaclu-nflăcărat…
După ce-a căzut tiranul, și a fost executat,
Cât pe ce și el să fie,de mulțime judecat,
Dar scăpând până la urmă,chiar dac-a mai încercat,
“Flacăra” s-o reaprindă,n-a mai fost cum altădat…
Azi s-a dus naibii Cenaclul,Păunescu a murit,
Și din marile vedete multe chiar ,au asfințit,
Iară, cântecele care împicioare ne-au ținut,
Chiar de le mai cântă unii,strălucirea și-au pierdut.
Unul ar mai da scânteie,dac-ar fi și s-ar cânta:
“Viața noastră unde este,spuneți ce-ați făcut cu ea?!”
Nicolaie Ionescu
Bacau,14.02.2022