Cât de frumos era odată și tot atât de liniștit,
Trăind într-o normalitate,din răsărit la asfințit,
De parcă,ne părea banală,mai c-am fi zis de ne dorit,
Ca fiecare zi să treacă,după-un program obișnuit…
Se voia noul,libertatea,altfel,altunde,altceva,
Fără a intui ce-nseamnă,noul ,în componența sa…
Fiindc-acel nou,tentant am zice,chemând de dincolo de gard,
S-a dovedit până la urmă,cel mai feroce…leopard.
Nicolaie Ionescu
Bacău,11.08.2021