De azi, omule, nu te vei mai culca afară și nici nu vei mai dormi pe pământ. Căci pe sub el se vor ascunde lighioane, iar frigul nopții va avea lung tăiș. De azi, iarba va îmbătrâni pe câmpuri și va bate prima pală de galben în frunze. De la mesteceni și fân va veni primul semn de toamnă.
De azi, amintește-ți, omule, că ești trecător și vezi cum înainte de a trece vremea ta, trece vremea tuturor lucrurilor pe care le atingi: poamele se coc, semințele se scutură, florile se ofilesc și se duc spre pământ.
Dar tu nu-ți căzni azi sufletul cu amărăciune, nici nu-l certa, căci așa îți va rămâne până va da din nou colțul ierbii.
Ci ridică-ți ochii și însoțește-te azi cu oameni care înțeleg înaltul. Și schimbă-te. Și, dacă ai fost rău, fă-te bun. Și dacă ai făcut rău, fă bine. Și dacă ai urât, iartă. Și dacă ai greșit, îndreaptă. Înțelepțește-te, căci curând vine toamna!
Camelia Radulian